23 octombrie 2013

Vin din struguri bio de la Domeniile Franco-Romane

    Abia acum un an, la 1 august, Uniunea Europeana a introdus regulile care trebuie respectate pentru ca un vin sa poata purta eticheta "Bio". A fost concluzia unor discutii care au durat 20 de ani, iar decizia, prin caracteristicile ei, este controversata. Lumea e speriata de sulf si sulfiti, despre care nu s-a dovedit niciodata stiintific ca ar cauza nedoritelor dureri de cap "de dupa", dar exista o sensibilitate de unu la un milion de oameni. Fa-ti un test alergologic si du-te-n Paulaner! Hard-core? Nu cred, mi se pare mai sus decat aia cu specificatia expresa ca nu ai voie sa bagi pisica la microunde. Oricum, in regulamentele UE nivelul permis al sulfitilor, in vinul rosu, e de 10 ori mai mare decat cel din US. Din pacate, fara acesti compusi controversati nu ne-am putea bucura niciodata de nobletea invechirii vinurilor mari.
    Pana anul trecut, doar viticultura putea fi omologata ca fiind bio, insa pe pamant romanesc, unde avem peste 1 milion de "ferme" este aproape imposibil sa faci asta. Nici o boala, nici un daunator al vitei de vie nu tine cont de gardul dintre parcelele tratate si celelalte. Poate masurile luate chiar ieri de guvern sa convinga in sfarsit comunitatile sa actioneze impreuna. Cand te arde la buzunar incepi sa te gandesti serios cum faci la anul. (se vor acorda subventii cu 25-30% mai mici fermierilor cu mai putin de 5 ha). 

    Dupa Cupa Chardonnay, avand scala inca proaspata in simtiri, am intins concursul din mintea mea la inca doua vinuri. Primul este Budureasca 2012, editie de retail, cel cu noua eticheta verde, care este un vin decent, probabil chipsuit oleaca, cu 14% alcool bine integrat, 82 pct. Am mai gustat si un marocan rosu in seara respectiva, unul dintre ele e vinovat de durerea ingrozitoare de cap de a doua zi, chiar daca n-am exagerat cu numarul de pahare. Al doilea vin l-am luat dintr-un targ de "produse traditonale", adica locul ala unde ti se vinde branza si carnatul de doua ori mai scump decat la magazin, calitatea fiind in 80% din cazuri un mare bull-shit. Ei bine Domeniile Franco-Romane au gasit de cuviinta sa aduca aici un reprezentant care sa expuna cateva dintre vinuri. Nu pot sa nu observ nivelul low la care s-au coborat (in acelasi timp aveau stand la targul de la Brasov). De fapt, poate asteptarile mele sunt prea mari, pentru ca vinurile sunt peste medie. Nu-i usor sa vinzi productia de pe 40 de hectare (sau 70?), dar nici asa, cu sticla la balci. Adresa @yahoo de pe eticheta secundara e de prost gust, la fel ca functionalitatea site-ului.
    Chardonnay Crai Nou 2011: prima sarja a mers intr-o friptura de porc la tava, alaturi de boia dulce, ulei de masline, mix de piper, foi de dafin, usturoi, cimbru si un praf de sare, iar rezultatul a fost miraculos. Restul de 500 ml l-am savurat ca atare, descoperind un vin mineral in miros, foarte usor floral, pielita de strugure alb, fresh. Gustul confirma surplusul de aciditate, neinvaziv, e onctuos, usor amarui pe final, dar sincer. Simplu, curat, fara sfori agatate de membre. Are 13% alcool, agricultura biodinamica, struguri ecologici - cu certificare - n-a vazut lemnul si mi-a placut. E de recomandat la 30 si ceva de lei. Cu mai bine de doi ani in urma ii acordasem 83-84 de puncte celui din 2009, acum am devenit mai generos, asa ca merg pe 85. 
    Feteasca Neagra Crai Nou 2009: una din cele mai frumoase FN, de culoare rubinie, cu extremitati care incearca primele straluciri caramizii, de o transparenta notabila. Este de intensitate medie ca arome, ceea ce e mult pentru un vin rosu, dar savoarea si complexitatea sunt de clasa. Miez de pruna cu miez de nuca, praf de creta, piper alb, toate fructele padurii in colorit sangeriu si albastrui, e foarte greu sa-ti scoti nasul din pahar. In gust esti lovit de aceeasi savoare incredibila, pe o baza apoasa si in acelasi timp consistenta, cu taninuri vii, foarte active, care nu contribuie la echilibru. Palatul spune ca asta e tipicitatea autentica a soiului, garantata de un vin asupra caruia interventiile au fost minime, din vie pana in sticla. Post gust relativ scurt, spre cirese amare - atat poate pe cale naturala. Desi, nu-i chiar scurt, doar are o cadere de la inaltimea intensitatii aromelor la ceva normal si rezonabil ca lungime. Mare atentie la temperatura: prea cald e cu alcool, prea rece e gol. Tot struguri bio, vin nefiltrat, 13% alcool - un pic iesit din schema, i-am dat 82 la inceputul anului, considerandu-l prea tzantzosh, dar acum pare la varsta potrivita. Pe o zeama ca asta sunt sigur ca unii ar fi creat o adevarata magie, insa prefer sa am diversitate cand aleg ceva. Nu e un vin mare, e doar o Feteasca Neagra aratandu-si nurii intre raurile Prahova si Buzau. E ceva real, palpabil. Pfuu.. punctaje.. extrem de greu. Mi-a mers la inima, dar are si scapari. 84 will do it. Tot 33 de lei, tot de la targ. Pe cat de pur, pe-atat de bun de dus la concursuri, pentru ca datorita intensitatii in exprimare are sanse mari sa trezeasca din somn cativa membri ai juriului plictisiti dupa zeci de vinuri rosii machiate. Sau machite? Cum naiba se scrie? Ma duc la Pitesti sa fac un doctorat, ca nu se mai poate!
    DFR ofera vinuri DiFeRite fata de cele cu care suntem obisnuiti (vezi si Pinot Noir-ul!), dar mai e mult de lucru la partea de promovare si distributie. In online nu exista (joined Facebook 15 days ago), poate si pentru ca blogerii batrani se scalda intr-o zona de confort sustinuta intens de producatorii si vanzatorii care au prins spilul, stiu cum sa directioneze manipulativ, pozitiv sau chiar negativ opiniile. E un con de umbra care creste.. si creste, nu se mai opreste. Rezistenta pare a fi plecat capul, iar incercarile de regrupare au esuat lamentabil. Pana si clasicii pumni in vazduh tind sa dispara..


3 comentarii:

  1. Parol, iata ce am scris acum mai putin de o luna DFR- "E unul din acei producatori cu vechime de a caror existenta cam uitam, mai ales pentru ca nu face prea mult scandal de marketing." ! Si sa fim noi sanatosi ca alte comentarii n-o sa mai primesti, in orice caz nu de la bloggerii aia vechi care se scalda in zona lor de confort. E o comoditate fantastica si un plictis. Totul e bine, vinul e minunat, opera de arta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simt o aroganta condescendenta de la o vreme..

      Ștergere
  2. Sper ca nu din partea mea, sau, in fine, nu total din partea mea :) Ne-am imputinat foarte tare. Nu vezi, toata lumea o da pe aia cu "slujba in folosul comunitatii, a consumatorul", dar de fapt toti isi fac un culcus bun, comod si vesel.

    RăspundețiȘtergere