Am incercat acest vin in 2012 si n-am avut nicio revelatie, insa dupa vestita verticala de Revelatio 2008-2011 am inteles ca albele Davino trebuie sa fie atat aerisite inainte, cat si baute la cel putin un an de la aparitia pe piata. Culoarea e galbuie, relativ intensa, cu reflexii sclipitoare, verzui. Nas ierbos, mineral, cu nuante de citrice dintre care se pot distinge lime, grepfruit alb. In gura savoarea este data de combinatia reusita dintre amar si dulce, pe note de strugure, asezate pe o aciditate vioaie. Nu debordeaza de tipicitate, are un nivel alcoolic ridicat, de 14%. Este persistent in post gust, ba chiar si pe pahar, combinatia intre aproape 4g de zahar si 14 unitati alcoolice lasa picioruse multa vreme. Cred ca se afla la varsta ideala, la jumatatea intre crocant si batran. 84-85 pct. Dupa o zi de micro-oxigenare in frigider sare niste clase, in sens pozitiv: nasul e mai spre struguri albi, iar gustul se transforma intr-un tot extrem de placut, se estompeaza senzatiile amarui, e alt vin. Ma gandesc ca nu mi l-a schimbat Davino peste noapte sau ca a pus nevasta-mea din Zghihara de Husi deschisa pe raftul vecin. 87-88 de puncte.
Daca-l beti la restaurant, oricat de siderat ar fi ospatarul, cereti sa-l deschida cu macar jumatate de ora inainte de consum, in decanter ar fi ideal. Pentru analfabetiiiii care nu pot sa traiasca fara sa miroasa zilnic cacarezele caprei vecinului mai am o informatie importanta: L-AM PLATIT. Anumite servicii si sfaturi imi aduc un pret mai bun in unele cazuri, dar asta nu inseamna ca se poate trece vreodata sub pretul de achizitie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu