O scurta vizita la Castel Bolovanu

    Am vazut majoritatea cramelor din Romania, cu bune si cu rele, cu investitii mai mari sau mai mici, facute sa impresioneze sau sa fie utile. Carduri electronice de acces, automatizari, inox, arhitectura moderna, asfalt printre vii, sali de degustare, vitrine si lumini. Zilele trecute insa, cu prilejul unei foarte scurte opriri la una dintre cele trei locatii Vinarte si anume cea olteneasca de langa Samburesti am descoperit altceva. De fapt am regasit, am resimtit adevarata atmosfera traditionala, care ne ajuta sa intarim in minte esenta, definitia unui asemenea lucru. 

    Conceputa si inceputa in perioada interbelica, crama a fost finalizata la sfarsitul anilor '50, proiectul dovedindu-se a fi si in zilele noastre un model de utilitate pentru producerea si pastrarea vinurilor, asigurand natural temperatura si umiditatea perfecta. In urma renovarilor cu impact minim asupra aspectului exterior, s-a consolidat structura de rezistenta pentru sustinerea tancurilor de capacitate net superioara vechilor budane de la primul nivel, iar beciul a fost innobilat cu uluitoarele arcade florentine, opera unei arhitecte italiene. Teascul foarte vechi ce strajuieste intrarea ne lasa sa credem ca totul e ca acum 100 de ani, insa fara utilizarea catorva inovatii in ale stiintei vinicole nu poti asigura igiena si calitatea superioara: inox, masa de sortare, pompe lente de presare, baricuri, etc. Sentimentul trait - si amplificat de parcursul distantei Dragasani-Pitesti - a fost de evadare dintre monstri de sticla, otel si beton si revenirea in locuri in care probabil si stramosii faceau si beau vin acum cel putin 2000 de ani. Domeniul incorporeaza 60 de hectare, 40 fiind deja replantate cu clone frantuzesti in mare parte de doua feluri, dar se experimenteaza intens imixtiunea diferitelor forme de Cabernet in pamanturile cu tenta rosiatica, odata cu asocierea diferitelor tipuri de stejar. Oltul, serpuind agale in departare, nu contribuie doar la frumusetea privelistii, ci aduce cu el curentii calzi de care are atata nevoie acest soi cules foarte tarziu, normat pe parcurs si adus in crama in ladite de plastic.
 

    Poate ati avut deja ocazia sa va intalniti cu un Soare sau Castel Bolovanu, sunt sigur ca ati ramas cu aceeasi parere pozitiva ca si mine. E de apreciat ca vinurile din gama de top din ani mai putin darnici cu via nu sunt lansate pe piata, asta fiind valabil atat pentru Soare, cat si pentru Matei si SwallowTail. Un alt lucru pe care il intalnim la fel de rar in randurile producatorilor romani este ca oricare ti-ar fi prenumele sau adancimea portofelului Vinarte are ceva pentru tine: Castel Starmina si Villa Zorilor, facute la Vanju Mare, respectiv Zoresti, sunt vinuri pe care le gasesti oriunde, cu care te poti delecta oricand fara teama ca vei fi pacalit datorita pretului foarte mic platit, deoarece calitatea este foarte sus. Marturisesc ca de multe ori cand n-am chef "de studiu", ci doar sa vad linistit un meci in compania catorva prieteni aleg aceste brand-uri.
    Dupa spusele localnicilor denumirea "Castel Bolovanu" nu vine de la pietrele de rau slefuite care sunt imprastiate peste tot in sol in aceasta a treia terasa a Oltului, ci de la forma dealului. Despre vinuri va voi povesti cu alta ocazie, probabil intr-un singur post toate, nu stiu daca le va sta careva in fata la nota finala: raportul intre media preturilor si cea a punctelor, new formula!

    Singura parere de rau e ca n-am putut degusta Cabernet in diferite faze de invechire, fiind sofer, insa recomandarile oenologului (mii de scuze, n-am retinut numele) si ale sefului cramei, dl. Ion Dreanta, asteptati-va la un Soare 2007 de exceptie!
    Cu multumiri pentru gazduire in scurta si neanuntata mea vizita.