Regina Maria, Balcic, Muskat

    Regina Maria, de origine engleza, se casatoreste la sfarsitul anului 1892 cu Regele Ferdinand, amandoi fiind prezentati de istorici ca avand o viata sentimentala zbuciumata. In 1913, in urma Tratatului de la Bucuresti ce punea capat razboaielor balcanice, Romaniei ii este dat spatiul de la sud de Dunare format din judetele Durostor si Caliacra (teritoriu numit Cadrilater), dar este cedat inapoi bulgarilor prin Tratatul de la Craiova din 1940. Ca si in alte cazuri, izvoarele istorice mai mult sau mai putin partinitoare asociaza aceast pamant ba bulgarilor, ba romanilor. Cert este ca pe parcursul celor 27 de ani cat a fost detinut ultima oara de romani, mai exact in 1924, Regina Maria construieste la Balcic, pe litoralul Marii Negre palatul sau, resedinta de care a fost atat de legata - in testament solicita ca inima sa-i fie ingropata aici, ulterior caseta de argint cu valorosul continut fiind recuperata de statul roman.

    Atasamentul familiei regale de tara noastra, se regaseste si intr-o adresare a Reginei catre poporul langa care si-a trait viata si pe care nu pot sa o trec cu vederea: "Tarii mele si Poporului meu, 

Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as  dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului. Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare. Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa. Am credinta ca v'am priceput: n'am judecat, am iubit".

    Aveam de mult in plan sa ajung aici sa vad palatul cu vestitele gradini botanice, asa ca intr-o sambata dimineata mi-am luat inima in dinti si am pornit intr-acolo, distanta de 330 km de la Bucuresti fiind rezonabila; cel putin la prima vedere, pentru ca lucrarile la Podul Prieteniei de la Giurgiu creasera o coada de cativa km pe partea romaneasca. Am facut stanga-mprejur si am fugit la Calarasi, pe unde am trecut rapid Dunarea. Au urmat drumurile nationale tot timpul goale ale bulgarilor si oprire la Albena, unde am constatat ca mai exista o singura camera libera in totata statiunea (sau.. ma rog, poate e prea mult spus statiune..alea 15 hoteluri nevaruite) si aia facea 100E/noapte (!!). Am stat linistit la plaja pana spre seara, apoi am plecat spre Balcic, unde am gasit rapid cu 15E/noapte. Nu cine stie ce conditii, insa se incadrau la "acceptabil", timpul trecea si chiar as fi baut un vin de la ei. Era aproape de centru, adica aproape de cele 5-6 tarabe la care se vindeau scoici lipite cu clei intre ele in forma de vapoare si cele 4 carciumi ale caror ospatari vorbeau binisor romaneste (i-o fi invatat Mircea cel Batran cand si-a sculptat blazonul pe bisericile de langa Silistra?), dar aveau obiceiuri neplacute, orientale de a te invita la masa. Preturi: bac-ul la Calarasi 35 de lei, vigneta 5E, taxa de parcare in Albena 5lv (nu 25 de lei/zi cat e la Eforie), hotel 30 lv (nu 120 de lei cat am dat la Eforie), sezlong la plaja 5lv, nu 20 de lei cat e la Eforie, vinul la carciuma (Chardonnay Chateau Karnobat - 78 pct): 12 lv - adica "doar" 50% in plus fata de non-stopul de peste drum - aviz celor interesati, nu 35 de lei cat am dat la Eforie pe un mediocru Sauvignon Blanc de Alcovin Macin, de 73 de pct. 

    Par best-buy bulgarii, doar sa nu te lovesti de ei, pentru ca eu am patit-o. In 2007 ma intorceam cu masina din Turcia si la granita turco-bulgara din munti am descoperit ca tocmai s-a reintrodus ekologia tax, in valoare de 2E sau 4 lv. Ramasesem cu lire turcesti in valoare de vreo 6-7E, asa ca, dupa un schimb amical de replici in romaneste cu vamesul bulgar i le-am intins pe toate. Din momentul ala n-a mai stiut romaneste, a aruncat banii pe jos si a inchis geamul uralnd: "dva euro". Tineam ascunsi in fundul unui buzunar 500E intr-o singura hartie, bani pastrati doar pentru ceva stricaciuni neprevazute la masina. L-am blestemat in gand si printre dinti ca trebuia sa schimb hartia mare si i-am intins-o cretinului. A avut aceeasi soarta: aruncata direct in namol cu urletele de rigoare din care am inteles doar ca el vrea 2E, nu 500. N-am avut incotro, asa ca unul dintre noi s-a intors in vama turceasca, traversand no man's land-ul de 200m, de unde au aparut vamesii turci cu pustile. Ploua de rupea. Pana la urma i-a convins pe turci sa-l lase sa mearga acolo la casa de schimb (a bulgarilor era doar la 30 de metri, dar n-a vrut ceafa lata  si idioata sub nici o forma sa ma lase sa ma duc pe jos). Si ca sa ne-o mai traga o data si din spate, ca sa intelegem cine-i seful acolo, nici n-a mai dat drumul la stropitorile alea care ar fi trebuit sa spele masina pe dedesubt, dupa care le-a facut un semn discret colegilor de la control care ne-au intors toate bagajele pe dos. Sa mai zic de zecile sau sutele de masini furate, de acei studentii lasati in mijlocul iernii in chiloti pe camp, li s-a luat tot si li s-a dat foc microbuzului?

    Hai ca am desfacut un Riesling de Rin para-eco-bio care totusi contine sulfiti, luat ieri de la Cora la 29 de lei, si m-am mai racorit. Pare un vin curatel, cu arome si gust specific, s-ar putea sa primeasca vreo 80 de puncte.

    Castelul reginei este un obiectiv turistic de vazut. Este alcatuit din mai multe corpuri de cladiri relativ mici, nu se compara cu maretia Pelesului, Branului, sau a altor castele de pe la noi, insa te fascineaza prin frumusetea constructiei, culoarea alba data de calcarul din care este construit, gradinile superbe si mai ales nota de intimitate pe care o simti la tot pasul. Tronul si mormantul reginei, obiecte de mobilier, faleza terasata de peretii din piatra cu scarile vechi, zecile de gradini cu flori trebuie vazute macar o data in viata, mai ales ca din Vama Veche mai sunt decat vreo 50 de km. Pseudo-valorile, ca peste tot, exagerate, mai ales vinurile din crama de aici: vin cu miere, vin cu capsuni, dar si vinuri vechi, care insa au un aspect neatragator. Preturi foarte sus: incep de pe la 30 de lei si se opresc undeva la sute de Euro. Nu c-ar mai fi vreun vin de pe vremea reginei, ci doar asa, ca esti turist. Asa ca m-am ambitionat si n-am luat nimic, desi imi facea cu ochiul un EisWine. 

    Despre cele trei vinuri din dreapta din fotografia alaturata am mai spus cate ceva nu demult, asa ca azi m-as opri la Muskatul Chateau Karnobat 2009. L-am ales din super-market, pentru ca inainte cu o seara mi se paruse cel putin rezonabil ca raport calitate/pret fratele sau Chardonnay. Are un miros frumos, de briza rece de mare, mineral, tamaios, in care se ascunde o mica atingere de mango, poate si ceva grepfruit sau ananas, care te face sa astepti zahar in pahar, in dulcele stil romanesc; acest vin este insa un pur sec, gustul fiind ca al celui de struguri Muscat de Hamburg. Aciditatea este bine integrata, post-gustul mediu-lung, acrisor-amarui. Best-buy la 8 lv si 83 pct de la Berbecutio cel Darnic. Si poate mai important ca niciodata: temperatura si pahar potrivit, ca altfel devine scarbos ca vamesul bulgar de mai sus.