Zilele trecute, cu ocazia revederii unor vechi prieteni care au ales sa-si incerce norocul in vestul Europei de ceva timp, am facut o noua descindere in centrul vechi al Bucurestilor, bifand inca doua dintre cele (se pare) aproape 150 de carciumi existente. Le numesc carciumi pentru ca, pe de-o parte serviciile, cel putin cand vine vorba de vin, sunt la pamant, atitudinea celor cu care intri in contact direct lasa mult de dorit, dar si aplecarea spre dorintele clientului a celor care detin/gandesc aceste afaceri lipseste. Am avut parte de doua experiente antagonice.
In primul caz, am intrat la insistentele unei domnisoare apetisante pe terasa restaurantului Tuscany, care se afla la intersectia strazilor Gabroveni si Selari. Despre cum se mananca in acest restaurant - AICI. Am gasit in meniu o selectie de vinuri scurta, dar care mi-a satisfacut poftele de moment: 7-8 vinuri de la Vinarte si vreo 2-3 italienesti. Dupa cateva schimburi de replici, ospatarul a realizat ca nu prea vorbim aceeasi limba, asa ca a chemat specialistul casei. Am descoperit la acest tanar cunostinte despre vin la care nu ma asteptam niciodata, si nici nu le-am mai intalnit in alta parte: racirea rapida in frapiera prin adaugare de sare, desfacerea sticlei, acoperirea cu prosop, etc. N-am sa le insir pe toate aici, tanarul mi-a marturisit dupa un timp ca a facut cursuri vreo 2 ani in Italia, examen la Miami, somelier pe vase de croziera de lux... Vinul ales a fost un Rielsing Cuvee d'Excellence 2008, care, pe langa faptul ca a avut un pret decent - vreo 60 de lei, a avut vreo doua ore in frapiera aceeasi temperatura, exact cea potrivita. Despre vin - un excelent review facut de George anul acesta aici, cu observatia ca trecerea timpului sau preferintele mele l-au dus putin mai jos in punctaj, pana pe la vreo 80. Ne-am intrebat intre noi de ce oare nu am ales niciodata acest local, singurul raspuns cat de cat pertinent venind din partea unui comesean: culoarea alba, neatragatoare a umbrelelor masive, dar si impresia de "prea luxos" care te face sa te gandesti la preturi peste masura. I-am strans mana d-lui care a avut grija de noi si de paharele noastre, l-am felicitat pentru serviciile exemplare si am mers mai departe, in aglomeratie. A, ar mai fi de amintit atitudinea unuia dintre prietenii de la masa, bautor exclusiv de bere, care i-a spus de la inceput: "In ciuda faptului ca Perroni asta e o posirca, la cat de frumos ai vorbit despre vin mai stau aici pret de vreo 5 beri!"
Dupa o scurta vizita la un foarte nou infiintat fast-food cu specific grecesc in care imi doream sa regasesc gustul placut al unui Gyros Pita (dar nu l-am gasit), ne-am indreptat spre o alta terasa, care se voia "mai cu staif".
Amintiri haioase de la ultima vizita aici, anul trecut. A inceput o furtuna puternica aproape din senin, toata lumea a fugit, iar un ospatar blestema de zor adapostit in intrare: "sa va trazneasca pana acasa daca nu platiti!". Normal ca n-a mai platit nimeni.
Revin in prezent: atacul a fost frumos, pentru ca am gasit in meniu, chiar daca doar pe ultima pagina, cateva vinuri de Segarcea, Halewood, Vinarte, dar si cateva de import, din categoria ieftine(in supermarket) si acceptabile calitativ. Erau si vreo doua de Jidvei, nu le-am bagat in seama. Nici mirosul n-a fost rau, ca sa continui metaforic etapele unei degustari, pentru ca aveau in stoc o parte - am ales Halewood Single Vineyard Viognier + Chardonnay. N-am reusit sa inteleg politica de preturi, pentru ca, asa cum se vede, e ciudata. Adaosuri disproprotionate procentual, neconcorde nici cu calitatea reala, nici cu pretul de achizitie. Sau..cine stie? Etapa cea mai importanta - gustul: rau! Si nu al vinului, pe care l-am mai intalnit si apreciat, ci al temperaturii - vreo 27 de grade mi-a indicat termometrul dintre degetul mare si aratator, iar paharele aduse - nici o legatura cu continutul sticlei. Nici macar in urma insistentelor si a desenelor cu degetele in vazduh sau pe masa n-am reusit sa capat ceva satisfacator, am ramas cu acelasi dizgratios pahar de apa cu picior gros cat doua degete de-ale mele, omniprezent de altfel in TOATE carciumile, indiferent de preturile practicate. Bai fratilor! E 5 lei la Ikea un pahar de vin alb sau rosu hand-made! Nu mai zic de cate va aduc producatorii! Le furati pe toate, le duceti acasa? Cineva de la SERVE de la vanzari imi spunea zilele trecute ca o parte importanta a reclamatiilor primite sunt pe acest subiect, desi dau pahare din plin prin restaurantele in care-si pun marfa. Si atunci pentru ce sa platesc atat pentru o sticla de vin? Care e valoarea pe care o adaugi prin servicii la dansul? Un mare 0, sau chiar mai putin. Atat primeam si de la Gambrinus-ul baut in scara blocului acum 10-15 ani, doar ca avea pret de non-stop. Mi-a alinat intr-o oarecare masura amarul mini-recitalul unei fete, pe ritmuri de jazz, de o calitate mai mult decat multumitoare. As reveni vreodata aici? NU. As recomanda cuiva locatia? In niciun caz. As reveni daca mi-ar da urmatoarea sticla gratis? NU. Pa pa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu