Nu pot sa nu fiu de acord cu coechipierii de scrieri vinoase ca gama Minima Moralia e cam scumpa, e chiar un soc pentru piata, a picat asa, dintr-o data. Producatorul nu se inghesuie sa faca degustari, sa vina la targuri, sa participe la concursuri, asa ca multi il urasc pentru ca nu le favorizeaza accesul facil (pe degeaba daca s-ar putea) la aceste vinuri, dar sa te arunci sa dai cu pietre cand nu ai stat niciodata de vorba cu vinul respectiv, mi se pare asa.. cam de la Pitestii. Nici mie nu-mi place comunicarea asta distanta - intrerupta doar o data, la staruintele mele, de o degustare antologica a gamei - as vrea sa fie mai multa deschidere catre noi, iubitorii de vin in general, am vazut mari scapari si la partea de distributie, dar cand vorbim de calitate.. jos palaria!
Auzind ca strugurii albi din 2012 nu au fost prea reusiti - s-ar putea sa apara pana la urma doar un Chardonnay Prestige nu va aparea nimic in gama Prestige- am cautat sa mai incerc frumoasele 2011, cate am mai gasit din ele. Sa vedem:
1. Pinot Gris: imi notasem despre el cam asa, cu ceva timp in urma: impresie pura de struguri, un vin "verde", arome de mere verzi, lime, mineralitate, o unda exotica in gust, o atingere marina/sarata si un subton comun cu celelalte albe ale producatorului, care sper sa nu vina de la drojdii ci de la terroir. Impresioneaza prin echilibru, chiar daca finalul e usor parasit de aciditate. La care as completa acum ca aciditatea performa excelent, sper sa nu fi avut atunci vreo sticla tinuta de carciumari pe soba, iar in prima faza as adauga subtilele note de noblete aparute, de miere si flori de salcam. Poate putin cam intens aromatic pentru un Pinot Gris. Atunci 86, acum 87+. Sa va mai zic de pret? Pe la 30-35 de lei. Probabil nu va avea o lunga cariera, insa si-a facut prestige-ul cu succes.
2. Sauvignonul Blanc l-am baut foarte repede dupa lansare, gasindu-l bineinteles tanar, neasezat, cu toate ca luase deja Argint la concursul dedicat acestui soi. Face vreo 10 lei in plus, l-am gasit atunci zabovind la trecatoarea de 85 de puncte, insa evolutia a fost majora, cea mai frumoasa dintre toate. A ajuns la un frumos echilibru intre zaharul rezidual si aciditate. Impresia de strugure persista si aici, ca si in cazul PG-ului, iar asta e un lucru destul de rar printre lemnele si chipsurile noastre. Baut in carciuma dupa alte vinuri deosebite, a fost o revelatie. 88 de puncte.
3. Tamaioasa Romaneasca am gasit-o intr-un restaurant in care ospatarul a avut un ranjet cand am comandat-o, ceea ce ma face sa cred acum ca o avea cam de mult in vitrina. Din pacate n-am mai descoperit cea mai frumoasa Tamaioasa sec din peisaj, ci un vin care dadea semne de culcare.
4. Chardonnay: l-am reincercat sa vad cu a evoluat, avand in vedere si recentul aur la Bruxelles, 2013: notele tipice, florale si fructate de exceptie. Piersici, flori de cires, mere acre, pere malaiete, un subtil mango, si o impresie generala foarte crispy, dar bine angrenata in peisaj. 85-86 de puncte.
Probabil ca in curand va veni vremea sa ne despartim de acest miraj alb oltenesc 2011, dar Domeniul Coroanei ne asigura ca prima parte a anului viitor ne rezerva cateva lansari surpriza. Suntem numai ochi si urechi. Pana atunci cred ca dau o raita si prin Elite-ul 2012, care ar trebui sa fie superior; vad ca mi-a scapat si CS-ul Prestige 2010.
1. Pinot Gris: imi notasem despre el cam asa, cu ceva timp in urma: impresie pura de struguri, un vin "verde", arome de mere verzi, lime, mineralitate, o unda exotica in gust, o atingere marina/sarata si un subton comun cu celelalte albe ale producatorului, care sper sa nu vina de la drojdii ci de la terroir. Impresioneaza prin echilibru, chiar daca finalul e usor parasit de aciditate. La care as completa acum ca aciditatea performa excelent, sper sa nu fi avut atunci vreo sticla tinuta de carciumari pe soba, iar in prima faza as adauga subtilele note de noblete aparute, de miere si flori de salcam. Poate putin cam intens aromatic pentru un Pinot Gris. Atunci 86, acum 87+. Sa va mai zic de pret? Pe la 30-35 de lei. Probabil nu va avea o lunga cariera, insa si-a facut prestige-ul cu succes.
2. Sauvignonul Blanc l-am baut foarte repede dupa lansare, gasindu-l bineinteles tanar, neasezat, cu toate ca luase deja Argint la concursul dedicat acestui soi. Face vreo 10 lei in plus, l-am gasit atunci zabovind la trecatoarea de 85 de puncte, insa evolutia a fost majora, cea mai frumoasa dintre toate. A ajuns la un frumos echilibru intre zaharul rezidual si aciditate. Impresia de strugure persista si aici, ca si in cazul PG-ului, iar asta e un lucru destul de rar printre lemnele si chipsurile noastre. Baut in carciuma dupa alte vinuri deosebite, a fost o revelatie. 88 de puncte.3. Tamaioasa Romaneasca am gasit-o intr-un restaurant in care ospatarul a avut un ranjet cand am comandat-o, ceea ce ma face sa cred acum ca o avea cam de mult in vitrina. Din pacate n-am mai descoperit cea mai frumoasa Tamaioasa sec din peisaj, ci un vin care dadea semne de culcare.
4. Chardonnay: l-am reincercat sa vad cu a evoluat, avand in vedere si recentul aur la Bruxelles, 2013: notele tipice, florale si fructate de exceptie. Piersici, flori de cires, mere acre, pere malaiete, un subtil mango, si o impresie generala foarte crispy, dar bine angrenata in peisaj. 85-86 de puncte.Probabil ca in curand va veni vremea sa ne despartim de acest miraj alb oltenesc 2011, dar Domeniul Coroanei ne asigura ca prima parte a anului viitor ne rezerva cateva lansari surpriza. Suntem numai ochi si urechi. Pana atunci cred ca dau o raita si prin Elite-ul 2012, care ar trebui sa fie superior; vad ca mi-a scapat si CS-ul Prestige 2010.
am luat si eu azi pinot gris ca sa-l reincerc. ii vine randul maine, iar chardonnay-ul il voi testa pe 17.oct la Cupa Chardonnay.
RăspundețiȘtergereRaSto