La 45 de lei, un vin rosu al unei crame de care multi inca n-au auzit, ar fi normal sa livreze ceva de top. Iar Cepari a reusit cu acest cupaj bordelez, vintage 2010. Urmatorul an nu cred sa se fi facut, acum avem 2012: dop de foarte slaba calitate, s-a scurs vin pana in afara, 14,5% alcool, rebranding care, in opinia mea, este un downgrade. S-a cautat simplitatea, insa zona asta e pentru nume consacrate, nu pentru challengeri. Explicatiile bilingve din dos, raportate la seria de 2500 de sticle, "nu fac sens". Hai ca am depasit numarul de americanisme permise pe pagina.
Culoare rosu-rubinie aprinsa, nas de fructe rosii si negre de padure, unele usor trecute (overripped), o interesanta adiere florala (polen, regina noptii), alcool bine integrat. Bun, interesant pana aici. Atacul si gustul in general vor sa-mi demonstreze ca daca Chardonnay-ul si Cramposia 2013 au fost slabute fata de 2012, la al doilea vintage rosu nu sunt mari diferente [aici am scris de vinurile lor si le-am gasit excelente]. Extractivitate mare, tanin cam sus, cam agresiv, senzatii gemoase, amplitudine foarte buna a aromelor, post mediu, natural decadent, fara trepte neplacute. Ma asteptam la o degradare a partii gustative din cauza picaturii care a penetrat dopul, insa vinul se tine pe picioare. De bagat la beci, e pe o panta ascendenta, cu reale sanse sa ajunga la 88pct (cat a primit cel din 2010), sau mai mult, fiind in acelasi timp foarte diferit: nu mai e suculent, partea vegetala e inexistenta, fara senzatii lemnoase.
Daca va intalniti cu el, nu va leneviti la gandul ca trebuie spalat decantorul dupa folosire, cum am facut eu, lasand vinul vreo ora in sticla, dupa ce am golit 150ml, pentru ca lichidul sa ajunga la nivelul circumferintei maxime, pentru un contact cat mai larg cu aerul. Merita o atentie mai mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu