Pasiunea pentru vin e uneori rasplatita de Bachus cu daruri unice, cu surprize incantatoare. In urma discutiei cu un comerciant, ar fi trebuit sa cumpar o Feteasca Regala Sole 2013, ca un preambul al marelui concurs cu vinuri din acest soi, care va avea loc joia viitoare la Ristorante Neptunus. Intamplarea a facut ca in stoc sa se afle 2012, despre care am scris mai multi anul trecut la superlativ. Nu puteam sa-mi refuz placerea de a incerca la distanta de un an minunata licoare, asa ca am mai cerut una si.. ingerii s-au pogorat sa se faca de-o verticala: era 2011.
Asa ca dupa o trecere in revista la Ethic Wine a noilor spumante Foss Marai aduse de Cramele Recas in Romania, despre care cu siguranta voi povesti, am gasit un motiv banal (un meci al unei echipe romanesti.. mizerabil dupa ce ne-am delectat cu World Cup) sa vedem ce potential de invechire are Feteasca Regala, cum se comporta un vin new-world in timp, care este influenta climei, etc.
Am parcurs succint cu doua luni in urma cele trei NOI reprezentante albe ale gamei Sole, iar la FR 2013 ramasesem dator cu cateva note de degustare, asa ca pot completa cat de cat acum: fructat, exotic, new-world, fara a depasi limita normalitatii si lasand tipicitatea sa se exprime. Final mediu-lung, setat pe piersica. Si punctajul a crescut de la 84 la 85 de puncte, odata cu evolutia la sticla.
Cea din 2012 mi s-a parut la un maxim de forma, pentru ca putem vorbi deja de buchetul innobilarii la sticla, de o amplitudine a aromelor remarcabila, de eleganta, note de samburi, miez de nuca. Punctajul meu s-a ridicat pana la cota 87, insa a fost depasit de alti participanti. S-au auzit niste voci in sala cum ca ar putea fi si niste Chardonnay pe-acolo, dar nu cred ca sunt de luat in seama, nu schimba cu nimic impresia foarte buna.
Se pare ca ordinea clasica, de sus in jos (2013-2012-2011), ramane cea corecta, pentru ca si acum ne-a oferit senzatii incredibile. Odata cu FR Sole '11 mi-am cam schimbat parerea (sa zicem rezervata) despre soiul in discutie, ba am mai si convertit niste necredinciosi. Nasul pare si mai complex, aducand biscuit-pesmet, incipient-placut-oxidativ, soc, fructe galbene romanesti, etc. Gustativ nu atinge structura lui 2012 (ramane best of!), insa la capitolul savoare, cel care conteaza de fapt de cateva ori in plus, este cel putin la acelasi nivel. Revelatiile pe care le-am bifat sunt ca acest soi chiar are un potential de invechire frumusel atunci cand e facut cu atentie, si ca Dealu Mare nu e singura regiune a tarii unde gasim albe mature de calitate superioara. Media punctelor a fost tot in jur de 87.
As repeta verticala? Maine, daca ar mai fi posibil!
Disclaimer: nu incercati asta acasa cu tot felul de alte porcarii uitate prin rafturile magazinelor sau prin sufrageriile socrilor! Exemplul de mai sus este o exceptie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu