Liliac pe-al treispelea arac

    Am avut ocazia recent sa incerc cate o sticla din noile vinuri Liliac, 2013, venite direct din crama, pe o filiera underground cam scumpa. Mi-am notat cateva randuri, la fel de incalcite ca de obicei:

1. Cel mai bun este de departe roze-ul, facut din Pinot Noir, chiar daca incepe cu stangul: unul dintre putinele vinuri in care sulful este evident, sub forma izului de ou fiert. Fructul este cu adevarat spectaculos in miros, glazurat cu sufleuri de capsune, fara a fi ieftin, iar culoarea in ton cu moda anului, portocaliu foarte deschis. As fi ales insa un pastel contrastant pentru fondul etichetei si as renunta la bucatica grafica gen Taxi Pelicanul sau Politia Britanica, de la baza capisonului. Sper ca design-ul nu s-a facut cu prietenii de pe Facebook, la fel ca Young. Nu e cel mai cel din putinele rozuri cu buletin de identitate 2013, am vazut deja doua mai atragatoare un pic, cromatic - Alira si Rotenberg. Gust: mineralitatea si prospetimea balanseaza elegant serbetul roz, fruct bine copt, chiar cu accente exotice, aromele iti bucura cilii retro-nazal, are lungime, are echilibru, are structura.. a cam bifat cam tot! Urca atat de sus pe palat, incat pare o usoara cadere pe finish, dar nu cred ca aici se poate depuncta cumva, cum n-as vrea sa depunctez nici albusul de la inceput. Greu de facut o ierarhie la varf, fara ceilalti aspiranti prezenti. Oricum si-a castigat locul de titular la viitoarea centura roze. 86 de puncte - spre 40 de lei. 

2. Cel mai slab e de departe SB-ul: emotii, asteptari mari dupa Marea Medalie din toamna, dar m-am dezumflat rapid. Dupa modelul rose-ului, lansat tot prea devreme, asta nu se opreste la izuri de ou fiert, ci tine sa ne arate cum ar arata acel ou dupa doua saptamani de stat in soare, intr-un angrenaj cu fructe exotice si aciditate, care se zbate undeva intre dizgratios si respingator. Machiajul ce targeteaza partea olfactiva e evident, dar nu inteleg de ce s-a ajuns acolo, pentru ca, in spate, vinul nu pare rezultatul unui an prapadit. Mi-a adus aminte de momentul cand am vrut sa fac cea mai buna pizza, mixand toate ingredientele posibile si.. am avut acelasi rezultat sub-mediocru: 75 de puncte la 50 de lei. M-as bucura sa vad la vara ca a fost doar un soc de imbuteliere care a dezintegrat momentan lichidul, insa chiar si asa, nerabdarea de a liniariza cash-flow-ul te expune, fara sa ai nevoie. Am lasat jumatate de sticla pentru a doua zi, sperand la ceva mai bun, dar vinul a alunecat pe alta panta, tot prea abrupta: impresie de creta in gura, amarui, aciditatea s-a evaporat in mare parte, doar aromele s-au strans intr-un buchet acceptabil. 

3. Feteasca Alba: dop lung, catifelat si flexibil, nu prea ieftin, se pare. Nas mineral-intepator, dar cumintel aromatic, mai mult citric dar si floral, atac cu o idee de fizz, acrisor, apos. Partea buna e impresia generala de fresh, e un vin de-a dreptul reconfortant, insa departe de finetea, tipicitatea si structura celui de Segarcea (Prestige), ca altele nu prea am vazut deocamdata - vintage 2013. Deocamdata aciditatea e cam in fata liniei generale, iar over-all se simte necesitatea personalitatii. O Feteasca Alba new world, cu subtonuri exotice n-o sa faca purici, cel putin nu in curtea mea. Dar pana acum n-am gasit crama romaneasca sa nu foloseasca aceeasi familie de drojdii la toate vinurile sale de o anumita culoare. Setul asta s-a pliat bine pe SB (n.a. anul trecut, inca nu-l bausem pe ultimul!), dar aici e cam kitsch. 13% alcool, 35-40 de lei in magazine, unde unele vinuri Liliac ba sunt stock-out, ba apar dupa 2 luni pe site-uri de solduri. Pe eticheta secundara exista o descriere, doar in limba engleza, care incepe prin a ne deschide ochii asupra culorii galben pai (de 2,5 randuri din 6), ca si cum noi am fi chiori - in alte vorbe pretul cerut nu e pe aceeasi pala de vant cu directia de marketing. Despre distributia la fel de dezlanata am mai vorbit. 83 de puncte, ma asteptam la mai mult din partea vinului, cu celelalte m-am obisnuit. 

4. Feteasca Regala: un pic mai asezat, 13% alcool, un contra-exemplu de tipicitate, setat pe citrice, de fapt un suculet de grepfruit rosu. Pe chestii d-astea hibride, care functioneaza pe combustibili (drojdii) de duzina, n-as cheltui mai mult de 20 de lei, oricat de mare ar fi investitia in vie si crama. 83-84 pct pentru un vin oarecare, in niciun caz pentru o Feteasca Regala. 

    Explicatii pot aparea pe traseu, de la blestemele localnicilor pana la inghet si avionul malaezian furat de extraterestri, ba e posibil ca vinul sa-si revina, sa ajunga spre performantele de anul trecut, caz in care punerea pe piata in halul in care este acum o vad (tot) ca o lipsa de respect la adresa primilor cumparatori, adica cei mai pasionati.