Mi-ar placea sa locuiesc in microclimatul dintre Verona si Brescia, locul unde se cultiva acest strugure de provenienta si cu stramosi incerti. Desi existau unele indicii ca ar fi neam cu Trebbiano di Soave, tehnologia moderna prin testele AND n-a relevat aceasta inrudire. Viile au varsta de 25 de ani, productivitatea destul de mare - 100hl/ha - se fac aproximativ 400.000 de sticle pe an. DOC-ul Trebbiano di Lugana se acorda numai cand vinul contine un minim de 90% din mustul acestor struguri si trebuie sa fie aiba cel putin 10,5% alcool. Nu ne-ar strica nici noua niste reguli mai permisive ale nivelului minim de unitati alcoolice, poate ne mai revenim un pic cu aceste adevarate distilate de 14-16% care ne inconjoara la tot pasul. Nu ca le-ar respecta cineva. Vinul de fata are 12%, este de culoare verde deschis, straveziu, de opacitate foarte scazuta, m-a costat 8 EUR intr-un supermarket italian. Primul nas este cremos-prafos-savuros, cu note joase de fructe tropicale, alune si fistic uscat. Chiar daca la prima vedere mirosul pare timid, are o profunzime ascunsa, interesanta. Gustul e placut atata timp cat vinul este foarte rece, deoarece la temperaturi peste 13-14 grade aromele devin grosolane, de ulei folosit de 100 de ori la prajit. Are o nota extractiva medie pentru un balan, care se asaza frumos peste baza usor amaruie. In ciuda corectitudinii si caracterului exotic nu ma declar un fan, mai ales ca postul numai placere nu ofera. Despre 2009 se aude ca a fost un an foarte bun, insa pentru acest 2011 nu pot merge peste 81-82 de puncte. Produs de Ca Maiol.
Ziceam de Amarone si Barbaresco? M-am luat cu vorba si am uitat. Pana maine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu