Raport de activitate: Apcovin Cotesti si Nicoresti

    Marginile santurilor vrancene de pe langa E85 incep sa se modernizeze, apar din ce in ce mai multi care vor sa se diferentieze. Rezultatele vor fi bune in viitor la ce replantari am vazut in zona, cu toate ca cererea este de cu totul alta natura. Cel mai cel pare a fi acest nou producator care in fata halei noi intitulata cu litere de-o schioapa "Linia de imbuteliere" a construit si un punct de desfacere, un magazin de vinuri cochet, care te imbie la o pauza, chiar daca n-ai ajuns la jumatatea drumului intre Onesti si Bucuresti. Cele mai scumpe vinuri sunt cele de mai jos, cu preturi de 15, 20 si 25 de lei (fara a respecta exact ordinea), viile sunt la Cotesti si Nicoresti.

1. Merlot Reserve Tata si Fiul 2007: sub notele de ciocolata inca se simte doaga (pere trecute sau corcoduse), n-are o tipicitate clasica, e foarte sec. E de apreciat ca s-au bagat niste sume importante in ambalaj si etichete. Exista o liniaritate intre miros si gust, taninuri in partea de sus a spectrului acceptabil, lasand impresia ca dupa 5 ani inca n-a atins maturitatea deplina. Nu are catifelare, e foarte astringent, se mai simte si un iz de lac de mobila/acetona, iar post-gustul e foarte scurt. Sunt insa primii pasi ai unui producator care probabil o sa aiba pretentii la liga superioara, asa ca in ciuda catorva scapari primeste un incurajator 80 pct. Intr-o barfa la coltul carciumii s-ar putea auzi pareri cum ca ar mai fi fost cupajat un pic cu alt soi sau cu un vin mai tanar. 

2. Feteasca Neagra Tata si Fiul, 2008, Limited Edition: acelasi DOC-CMD Cotesti, nasul are aceleasi note ciudate ca si Merlot-ul, nu ma obosesc sa-mi inchipui de unde vin, dar poate stiti ca intre aceste doua soiuri exista o mare iubire, care le face foarte greu de despartit, indiferent de eticheta. Tipicitate nu foarte fidela, lemn in exces, dar pentru un juriu international care n-ar sti ce sa astepte de la o Feteasca nu pare un vin rau. Taninuri verzi, corp gras, final lung, gemos, greu. Tot 80. 

3. Cabernet Sauvignon 2009, Limited Edition: este tot un DOC-CMD Cotesti, dar aici deja se schimba lucrurile, cel putin in privinta aspectului: sticla e mai scumpa, are aur la IWCB-ul domnului Paduraru, este numerotata manual: 734/19.988. Descrierea e un pic stangace, dar ca si la vinurile de mai sus, nu ne suparam la versiunea 1.0: "CS-ul este un vin (nu soi!) distins, plin de rafinament, destinat celor care iubesc viata, care cunosc adevarata calitate si care vor sa fie martori la tot ceea ce este unic si deplin. [...]. Vinul este maturat 12 luni in vase de stejar romanesc si invechit in sticla 6 luni". Se recomanda si aerisirea timp de 30 de minute - o bila alba. Sa vedem ce gasim sub dopul foarte scurt de pluta dupa o jumatate de ora: acelasi nas dominat de pere sau corcoduse pregatite pentru tuica. In gura se simte frumos CS-ul cu ale sale coacaze, dar pana acolo trebuie sa depasesti momentul mirosului. Are un pedigree interesant, dar s-a gresit undeva pe traseu. In conditii de temperatura mai scazuta, cand aromele nu foarte interesante se estompeaza ramane foarte asemanator cu Merlot-ul, adica taninos, corpolent, dar si cu un post mai lung, nisipos. 82.
    Dupa a treia repriza, a treia zi, izul neplacut dispare, ramane lemnul vanilat, s-a transformat dintr-un vin acceptabil intr-unul bun. 84. Recomandarea nu poate fi decat: mult aer inainte, nu-s vinuri de restaurant.