Cavaleri, cuvee-uri si multi prieteni

    Cand un producator de calibrul celor de la SERVE te invita la o vizita in crama, lasi toate deoparte in sambata respectiva, pui ceasul sa te scoale si te prezinti la apel. Mormaielile legate de ora de plecare mult prea matinala pentru unii dintre noi sunt repede dizolvate de soarele generos pentru o zi de octombrie, iar bucuria intalnirii cu prietenii vinului nu poate decat sa amplifice starea de bine. N-am bagat de seama cat de repede a trecut timpul pana sa ma conformez ordinelor maresalului Savulescu de a ma urca in autocarul care ne-a adus inapoi la baza. De la 8 dimineata pana la 7 seara mi s-a parut ca ar fi trecut vreo ora si jumatate.

    Dupa ce am pescuit de pe drum brigazile Galati si Pitesti, am pus piciorul intr-o vie tanara, Merlot pe numele ei de scena, pe coama unuia dintre dealurile ferite de inghet, asezata ca la carte, la 90 cm pe rand si 2,2 m intre randuri. La Cabernet distanta lasata este si mai mare, ajungand la 1 metru intre butuci, soiul fiind mai avid de spatiu, acolo jos, sub pamant, unde e fabricuta de must. Am gustat cativa struguri copti bine, lasati in urma de culegatorii care s-au gandit si la noi, mi-au placut la nebunie Pinot Noir si Cabernet, cel din urma fiind poate viitorul Cuvee Alexandru, pentru ca deja a ajuns in anul 6 de viata. Ni s-au alaturat intre timp si prietenii de la Cluj si Oradea, uitati in tren intre Ploiesti si Bucuresti de un CFR dezordonat. 

    Putin dupa orele pranzului am ajuns la crama unde am fost intampinati de zambetul si eleganta distinsei doamne Mihaela Tyrel de Poix, care ne-a invitat in nou-renovata camera de oaspeti, unde pe mese ne asteptau desfacute toate vinurile SERVE disponibile pe piata in momentul de fata. Care mi-au placut? TOATE! In primul rand gama Vinul Cavalerului care deja scrie istorie dupa atatia ani de prezenta pe toate canalele de distributie, fiind de gasit cu usurinta atat in super-market cat si in restaurante, avand de fiecare data un raport calitate/pret de exceptie. Imi amintesc spusele domnului Rotarescu, oenologul cramei inca din 1994, care mentiona tipicitatea Sauvignonului crescut la Cogealac, pe Colinele Dobrogei, dar si complexitatea celui din Dealu Mare, Terra Romana. In afara de referirile punctuale la cateva vinuri si descrierea amanuntita (teoretica si practica) a altoirii soiurilor nobile, mi-a placut deschiderea, sinceritatea cu care a raspuns la orice intrebare, oricat de "secret" sau sensibil ar fi fost raspunsul. Neavand loc sa urmez calea normala (in ciuda coatelor ascutite), dinspre alb spre rosu trecand prin rose, sau dinspre Vinul Cavalerului prin Terra Romana spre Cuvee-uri, am facut unele salturi mai putin academice, dar pot prezenta o scuza: de obicei nu beau alcool in timpul zilei (deformatie profesionala de sofer?), asa ca dupa vreo doua albe am incercat Cuvee Charlotte si Alexandru, cu scopul de a-mi calibra simturile. 

    Noua Feteasca Neagra Terra Romana 2010 a fost prima care mi-a bulbucat ochii de Melcutz-Berbecutz, anul fiind unul mai bun decat 2009, lucru dovedit si de lipsa dupa mult timp a Charlottei. Daca n-aveti o sticla acasa, ar fi timpul sa faceti demersuri in a v-o achizitiona, pentru ca urmatorul vintage e 2010. Cele doua Milenium-uri 2011, alb si rosu, sunt alte doua varfuri de calitate care vor aparea cat de curand pe piata, alaturi de Pinot Noir Terra Romana. O, si reintalnirea cu Chardonnay-ul fermentat in baric a fost una placuta! E nevoie sa mai amintesc despre Alexandru 2007 si Charlotte 2008?

    In timpul in care ati citit ultimele doua paragrafe noi ne-am mutat la umbra salciilor de langa spatiile de vinificatie, la o gustare simandicoasa oferita de o firma de catering de langa Buzau cu care tare as vrea sa ma mai intalnesc, pentru ca mi-a placut inovatia lor, ideile venite din partea unui patron strain. Ne-au insotit in continuare si vinurile, lasate deoparte doar pentru mai putin de-o ora cat a durat prezentarea spatiilor de vinificare, imbuteliere, depozitare, fermentare, etichetare. Daca ma vor ierta vreodata pentru subtilizarea unei etichete Terra Romana pe care mi-am lipit-o pe piept..nu stiu.    

    La intoarcere sper ca n-am deranjat pe nimeni cu somnul de infrumusetare prestat intre Ploiesti si Otopeni, visand frumos la cele 12 sticle luate la un pret foarte bun cu aceasta ocazie, despre care voi povesti pe larg intr-un post viitor, din seria "raport de activitate". 

    Multumim SERVE, ne-am simtit extraordinar!

P.S. Invidia m-a coplesit cand Bogdan a primit un tirbuson si eu nu, angajatii SERVE aveau tricouri rosii de care eu n-am, o treime din autocar a ramas la conac sa aprofundeze studiul vinurilor pana a doua zi si eu nu. Las' ca ne mai vedem noi!