Bulgaria - Romania - Franta, 2007-2009-2008. Neavand alte indicii am inceput in ordinea inversa nasterii lor; a fost un test greu, recunosc ca am mai tras cu ochiul pe net:
1. Pinot Noir, Kronos, Cramele Halewood, 2009, 40 de lei. Vin de masa la prima vedere, subtire si alunecos pe gatlej, desi a fost tinut 14 luni la baric. Cele 13,5% grade alcoolice nu se simt mai deloc, doar cirese, un pic de condiment. Din descrierea de pe site mai furam taninii prietenosi (normal, ca doar e PN), nu gasim deloc vanilia si scortisoara (o fi de vina si vinul de la punctul 3, desi am spalat/schimbat paharele?), acceptam ideea de "lung" a postului. Nu e un vin rau, dimpotriva, numai ca ciresele alea strica toata partitura, chiar il trasforma intr-un compot neinteresant. Stiu ca de multe ori apare aroma asta in Pinot-uri, insa in Kronos putea sa nu fie si era mai bine. Cum ar fi ca intr-un grafic sinusoidal sa apara dintr-o data crestele alea ca pe hartiile lui Marmureanu? Stiu ca in Romania "piata" cere aromat, ba chiar demi, dar n-ar fi mai bine sa faceti voi niste vinuri care sa ne placa astora care am mai baut macar vreo doua inainte, si care sa va laudam? Sau sa va blestemam, dupa caz :D. Si de-oi fi luat drept Gigi contra, in pofida profetiilor adeverite in ultima vreme, asocierea cu mancarea nu ma incanta prea tare. Asta din unghiul testerului de vin, ca meseria de somelier nu intra in top 100 prioritati pe urmatorii 30 de ani. Adica vrusei sa spun ca un flight intre vinuri provenite din aceleasi soiuri scoate foarte usor in evidenta caracteristici uneori mascate de gustul mancarii. N-aveam atatea Pinot-uri in tolba incat sa am pirogravat pe palatin un base-line, punctajele sunt atacabile oarecum, a fost un laborator greu. Asta primeste 80, dupa lungi deliberari asupra diferentelor cat si cum trebuie depunctat pentru compotism. A se nota ca fratele mai mic si mai ieftin (25 de lei acum cateva luni, 28 in prezent), La Catina, mi-a lasat o impresie mai buna, in valoare de 83 de puncte. Mentiunea de editie limitata (6600 de sticle) ma lasa rece - nu e prima pacaleala - am pus si noi 3 prajini de vie si atat a iesit, ia sa scriem pe el asta, doar stim ca romanul e tampit. Cu toate ca s-ar putea sa aiba ceva efect pe-afara, mai ales ca nu gasesti o iota in romaneste pe eticheta.
2. Pinot Noir, Comte de Lupe, Lupe-Cholet, Bourgogne, 2008, 39 de lei, importat de Cramele Halewood. Se vede ca vine de la ma-sa de-acasa: catifelat, fara baric in nara, simti la prima gura chestia aia "inaltatoare". "What we look for in our wines is, above all, harmony and balance ensuring the greatest pleasure for people tasting them ". Bravo tata! Vrajeala asemanatoare (lipsa de originalitate, daca n-or fi scris asta pe site secolul trecut) gasim zi de zi, de la ala care ne vinde diverse nimicuri la semafor pana la cei mai mari retaileri de FMCG, electronice sau boarfe. Diferenta e ca aici astia chiar reusesc sa-ti lase aceasta impresie. Poate ar arata si mai bine dupa 2-3 ani la beci, dar am o slabiciune pentru vinurile astea superbe si tinere (Charlotte 2008 ar fi un alt exemplu). Nu e totusi un vin de cursa lunga, tocmai din cauzele de mai sus - prospetimea devine agasanta dupa doua pahare. Toate vinurile au culoare rubinie, cu tente milimetrice violacee, mai putin opace decat alte soiuri, ceea ce le face apetisante la ochi. Asta cred ca are tutunul ca si mireasma aparte, pe langa coacaze si coarne necoapte, inca e under-age. Postul este condimentat, astringent, ardei iute de la borcan, nu alta, daca incerci sa-ti strivesti limba de cerul gurii. Presupunand ca va evolua pozitiv primeste un incurajator premiu I, cu 84.
3. Pinot Noir, Edoardo Miroglio, Reserve, Bulgaria, importat de vinibuoni.ro, 50 de lei la reduceri. Parca bagi nasul in sacul de cafea prea prajita, arsa - lucru care (obturand intrumentul de mirosit) nu da foarte rau la etaj (pe palatin); in rest, nu mai gasesti nimic, totul e inecat. Mai taninos, mai corpolent decat opozantii, dar de ce chipsurile astea fatale? Nu cred sa existe baric care sa dea aromele astea atat de intense. Mai am un Chardonnay la pastrare, daca o fi la fel nu mai incerc nimic bulgaresc, decat dupa recomandari - nu zic ca asta n-ar fi fost, Dane :(. Aud ca s-au saturat si nemtii de vinurile bulgaresti ultra-baricate, insa surplusul provenit de aici nu cred ca-si va gasi locul pe piata romaneasca. Romanul are alte dandanale in gat. Plus ca la banii astia (75 de lei pe site)... n-are nicio sansa. M-a dus cu gandul la soldatii cantonati pe vremuri impotriva vointei lor la Caracal - cea mai mare garnizoana din tara raportat la numar de locuitori, cu 12 unitati si a doua dupa Bucuresti - care primeau liber cateva ore duminica, si voiau sa se mai elibereze si ei de stres intr-un fel diferit fata de rutina din cazarma, asa ca, pentru un pret modic, acceptau si impreunarea cu stirbele minoritare din marginea orasului. Poate e un pic deplasata comparatia intre bulgaroi si stirbele respective, are insa conotatii artistico-umoristice mai degraba decat rautacioase. 77 de puncte.
In concluzie n-am descoperit nimic prea interesant cu ocazia acestui flight in materie de PN, in afara de pretul invers proportional cu notele, se pare ca soarta, sau producatorii locali inca neexperimentati in exploatarea acestui soi pretentios, ne indruma spre vest. Daca n-avem atatia bani, nici sudul indepartat nu-i o optiune rea.
