13 ianuarie 2012

Am gasit Pinot la Segarcea

    Intr-o postare anterioara spuneam sa mergem spre vest pentru un Pinot Noir de calitate, asa ca mi-am urmat sfatul - eu fiind si unicul cititor al acestui blog - si m-am urcat in masina in cautarea Pinot-ului bun. Dupa vreo 3 ore de mers, cu o medie de 86 km/h m-am plictisit si am tras pe dreapta cand am vazut o crama si niste vii, ajunsesem chiar la Domeniul Coroanei, Segarcea. Legatura intre acest producator si Casa Regala este de multa vreme, fiind celebrata recent prin aparitia a doua vinuri de top, Principesa Margareta, dar si a marcajului de pe capison - "furnizor al Casei Regale a Romaniei", prezent la vinurile imbuteliate dupa 2010. M-am gandit ca n-or avea gusturi rele reprezentantii monarhiei, asa ca am hotarat sa-mi definitivez experientele cu vinurile de Segarcea, luand o cutie cu sticle diferite, pe restil le-am cam incercat pana acum. In figura alaturata cel rosu este un Marselan, o premiera pentru Romania, iar cel alb un cupaj de trei vinuri albe (cine zicea ca nu fac cupaje?!). Nu m-a lasat inima sa dau 160 de lei pe cele doua noi produse - editii limitate de 6000, respectiv 6500 de sticle, dar celelalte vinuri au fost totusi din gama Prestige, care se vrea o gama de HoReCa, cu toate ca mai "scapa" si prin cate o alimentara minuscula, cum e una la mine la bloc. 

    Daca ma refer la preturile acestui producator, trebuie sa luam in considerare in primul rand calitatea, care desi in ultimii ani a fost destul de...liniara, incadrandu-se in opinia mea in jurul valorii de 83-85 de puncte, e un raport bun. Nu mai bat toba despre preturile oarecum mai bune din crama, ca am mai avut surprize ulterioare neplacute alta data - au crescut.

    Feteasca Neagra, din care mai sunt pe stoc doar cateva sticle, dupa medalia de Ag de la Vinalies 2011, a fost exportata in Norvegia en-gros, intr-un singur shipment, in urma vizitei ambasadorului acestei tari la crama. Acum, cele cateva sticle ramase din productia 2008 au un pret destul de piperat - 75 de lei, am luat si eu una de amorul artei si mai ales al comparatiei cu altele din aceeasi plaja de pret. Mi-ar placea la nebunie un flight blind cu Stirbey, Basilescu, Hyperion, La Putere, Paganus, Swallowtail, etc. Sper ca s-a auzit pana la podul Grant :D.

    Cabernet Sauvignon 2008, Prestige: rubiniu inchis, gros, culoarea murelor calcate de masina; miros prafos, condimentat, fruct, dar si un iz de tinerete; baric aproape inperceptibil, dat de gol doar de o usoara nuanta de cafea - dar e nevoie si de imaginatie. Dupa chestiile astea grele vine un soc: e aproape apa in gura primele doua secunde, apoi incepe sa te intepe in cele cateva mii de papile gustative, taninii se urca navalnic pe incisivii superiori. Post-gustul ridica la patrat senzatiile iuti/condimentate, fiind lung. DOC-CMD, 13,5% alcool, 83+ pct. Am mai intalnit vinuri care in gura evolueaza asa -\_ , insa d-astea care pornesc la a doua cheie - mai rar. A, tot a doua zi e in forma maxima, ca majoritatea rosiilor de calitate, stresate cu o variatie de temperatura - repuse la frigider. Medalie de aur la un concurs din Canada.

    As reveni un moment la design: eticheta mi se pare una dintre cele reusite dintre cele de pe piata romaneasca, foarte aspectuoasa imbinarea cu forma si culoarea sticlei. Imi mai place la ei impartirea clara in doua game, Elite pentru retail si Prestige pentru restaurante si magazine de profil, imi place curatenia si profesionalismul celor de la crama, iar crama in sine e cea mai mare din cate am vazut pana acum, ca si constructie, si cel putin in primele 3 ca arhitectura. Alt capitol cu care ies din rutina este Muscatul Frontignan (Roze), sau Tamaioasa Roza, pe care nu-l mai face nimeni in Romania, poate nici in lume, pana la proba contrarie. Alta caracteristica importanta este distributia proprie, facuta cu masini "cu frig", care impreuna cu eticheta si reclama data de colaborarea cu Casa Regala, cred ca fac cat o mie de degustari prin carciumi anoste sau balciuri la Osica. Diferenta fata de astelalti e ca au si cu ce, nu vorbesc mult, isi vad de treaba, si se pare ca rezultatele sunt din ce in ce mai mbune. Oenologul cramei vine din Montpellier si se numeste Ghislaine Guiraud. 

    Dupa Cabernet a venit randul Pinot-ului (a doua oara), pe care l-am gasit la un pret excelent, cam cu 10 lei sub ce vad in magazinele mai ieftine din jur (26 RON, am luat trei sticle), medaliat cu argint la Bruxelles in 2011, despre care am emis teoria ca ar fi cel mai bun intalnit acum la noi. Ca sa-mi verific afirmatia l-am bagat la scaldat cu doua frantuzoaice, dintre care una de doua ori mai scumpa.
    Alsacul Klipfel 2010, notat cu 85 de puncte: miros ciresat fin, cu frunza cu tot, gust light, netaninos, echilibrat, rotund; ai bea cu vadra. Culoare de 10. In jur de 50 de lei in Franta.
    Raoul Clerget 2009, luat din Kaufland (30 de lei?) are aceeasi culoare superba, acelasi miros de cirese, la o intensitate mai mica, 2/5, putin mineral, apoi ceva cafea; in gura e light, 12,5% alcool, ca si precedentul, gustos, usor amarui in post - singurul minus, post apos, oarecum taninos, scurt. Decent, chiar foarte bun, dar nu incantator. 86 pct. 
    Segarcea: destul de baricat in miros, vanilie, tiramisu, in gura e superb, chiar daca prajitura ramane putin in urma. Are doza de incantare care-l urca la 87 de puncte, poate si mai bine. Nu baricul m-a facut sa-i dau atat, ci structura, complexitatea.

   Alte vinuri care mi-au placut de la acest producator: Sauvignon Blanc, ambele serii, chiar daca cea din supermarket e demisec, Chardonnay Prestige 2009 (Ag la un concurs din Franta), Feteasca Alba si Tamaioasa Roza despre care va spusei (inca n-am desfacut 2011-le).
    

14 comentarii:

  1. Off, am demonstrat peste tot ca Muscat Frontignan rose se mai face in lume; ne-ar conveni sa fim noi unici in lume, dar nu e cazul :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai din cate imi amintesc discutia aia se oprise in punctul in care trebuia sa dai link cu sticla :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Inseamna ca am iesit eu din dialogul respectiv prea devreme, refresh my memory please!

    RăspundețiȘtergere
  4. Aoleoo, crezi ca mai stiu pe unde anume? Cred ca pe la George pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  5. acum un singur exemplu rapid

    http://79.170.40.172/alfredthegrape.co.uk/shop/index.php?main_page=product_info&cPath=0&products_id=4572

    RăspundețiȘtergere
  6. A dat linkul, corect...eu imi aduc aminte...
    Cu privire la etichete au sincer nu vad prea mare diferenta intre ele..chiar prea mare asemanare. Cine nu se uita cu atentie nu deosebeste linia Elite de Prestige.
    Iar cu Tamaiaosa Roza, o sa extind afirmatia lui Ciprina...mie mi se pare ca vor sa para unici in Romania, prea unici.
    Sauvignon-ul ala demisec a fost dezamagitor pentru mine. In rest au vinuri bunicele, parca un pic extractive, dar au si bombe prin portofoliu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu e concludent linkul, pentru ca uite acelasi vin aici:

    http://www.invinovita.com.br/loja/produtos_descricao.asp?lang=pt_BR&codigo_produto=203008

    E de fapt cupaj de Mourvedre cu Muscat Frontignan (nu ROZE!!)

    DC mi se par unici din mai multe puncte de vedere enumerate mai sus. Iar faza cu pretul Pinot-ului medaliat - jos palaria! Au si vinuri care mi s-au parut scumpe fata de ce ofera, dar asta mai ales din cauza blestematului de lant de distributie.

    RăspundețiȘtergere
  8. Inteleg ca esti din zona, astfel imi explic lipsa de reactie la blink-ul etichetei (domeniu, coroana, stele aurite, relief, lauri, efigie cu 2 ani vechime). Cu totii aveam slabiciunile noastre, vorba filmului:) Si apropos, la momentul cand s-au lansat, ba chiar la cel la care am incercat eu acest vin, legatura contractuala cu casa regala nu exista.
    Dar vinul e bun, nimic de zis. Acesta, pentru ca cab-ul si tamaioasa si feteasca nu sun lucruri care sa-si merite banii. Pe langa pinot noir- merlotul, pinot grigio si tamaiosa roz sunt cu o clasa mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  9. I couldn't agree more.

    Gris-ul nu l-am prins intr-o forma buna ultima oara, inseamna ca a fost o intamplare. La tamaioasa romaneasca sec mai e mult de lucru. Sa vedem cum o fi FN. Merlot-ul 2007 care are o damigeana de medalii era foarte scump, nu m-am indurat :)
    Eticheta...cred ca suporta comparatia cu preferintele de culoare la vin rosu :) Unii mai asa, unii mai asa; stele aurite nu le-am gasit, imi place cum se incadreaza acel chenar pe forma sticlei - ii da o nota impunatoare, chiar daca pare simpla; legatura cu casa regala se pare ca a inceput in 1884 - cu ocazia asta am descoperit ca le-a revenit si site-ul online; chiar daca am trait in zona, nu le-am baut vinurile pana nu demult. Era mai bun Murfatlar la partea de mk si distributie :(

    RăspundețiȘtergere
  10. Man, nu suntem unici, nu avem cum sa fim unici cu un soi adus de la francezi. In Languedoc inca se mai face Muscat Frontignan, in toate culorile (e Red Frontignan denumita varianta rose). Daca era autohton, intelegeam, dar cand e un soi raspandit sub diverse nume prin toata lumea, este cam aiurea ca noi sa declaram ca suntem unici. In plus, acelasi soi este folosit in Alsacia intr-un cupaj numit Muscat d'Alsace...

    De fapt, link-ul dat mai demult de mine se referea la Moscatel de Setubal sau Moscatel Roxo, care este acelasi lucru cu Muscat Rose a Petit Grains - http://www.flickr.com/photos/josemariadafonseca/4773927099/

    RăspundețiȘtergere
  11. Mie, Pinot Noir-ul de la Segarcea nu mi s-a parut prea grozav. 87 puncte? No way. Ceva banal, cu multa imaginatie amintea de un Pinot Noir bun sau macar decent. Poate am avut ghinion cu sticla. Dar ma asteptam la mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  12. S-ar putea sa fie vorba de o sticla tinuta mai mult prin galantar; presupun ca medalia a luat-o avand chiar 2-3 puncte in plus.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este posibil. Cum este posibil ce pleaca la concursuri internationale sa nu ajunga pe piata noastra.

      Ștergere