La Sarica Niculitel se incearca ceva nou de o vreme incoace, am observat intensitatea miscarilor de promovare, am vazut niste vinuri mai bune, in treacat, printre mii de altele, pe la targuri si expozitii de profil. Nu mi-a ramas insa nimic in minte, asa ca am luat Aligote-ul din gama cea mai de sus, sa vedem de aproape ce hram poarta.
Pe dinafara cateva chestii de imbunatatit: in primul rand pretul versus notorietatea contemporana a zonei - sticla din figura alaturata iese spre 60 de lei la raft. Eticheta probabil s-a vazut bine pe ecranul monitorului, dar a iesit cam stearsa la print, iar textul de pe spate, scris foarte mic, e usor rasuflat daca iau iar in calcul pozitionarea vizata prin pret.
DOC Sarica Niculitel, 12% alcool, imbuteliat la inceput de mai 2015. Culoare galben pal, sters, fara sclipire, aspect fizic uleios, nas timid in intensitate, cu ceva fruct verde, vegetal, coaja de copac tanar. Este dominanta o senzatie minerala, amarui-prafoasa. Atacul da semne de subtilitate, de vin de soi, care nu sunt insa intretinute si in evolutia ulterioara, finalul aducand cu sine argumente clare impotriva.
E clar ca e un inceput, un progres fata de ce se facea acolo in ultimii 10-20, sau 2000 de ani, insa strategia de pricing, cea de pozitionare, packagingul, si mai ales calitatea vinului au nevoie de o simbioza.
82 de puncte.
