Paganus 2007 a fost o mare Feteasca a Romaniei, indiferent de suspiciunile cupajarii cu Merlot, pentru ca asta se practica si azi pe scara larga, ne e frica sa fim sinceri cu soiul, care in opinia mea nu e in primul (larg) esalon la nivel mondial. Daca ma refer la acel an cred ca a fost THE FN a anului. Noi beam si iar beam, anii treceau si ea nu se mai termina. Minune!
Cateva vintage-uri n-au vazut lumina rafturilor, asa ca azi am in pahar direct 2014, un DOC-CMD cu 14% alcool, imbuteliat de vreo 6 luni, prezent in retail la 30-40 de lei. Culoarea translucida e specifica soiului, iar nasul, la deschiderea sticlei e foarte atractiv. Un asa acord fin intre cacaua venita din lemnul de stejat si fructul usor condimentat mai rar. Gustul e fin, fara astringenta, cu taninuri moi, aciditate usor sub nivel, dar nu deranjeaza,e un stil, plus ca o prefer asa decat cu substante de sinteza. Pruna e la locul ei, langa fructe rosii de padure, tomate si niste tutun iute, are o amplitudine peste medie, un flow lin si o extractivitate buna. Ramane pe papile timp indelungat, ceea ce, daca mai era nevoie, il califica drept un vin foarte bun, destul de sincer si corect, mi-a adus aminte de niste spaniole de succes. Partea "natur", tipica, e data tocmai de lipsa alcoolului in exces si a corpului grasan. Pe sistemul Parker valabil acum in Spania e vin de 90+, asa ca nu va sfiiti sa dati 8EUR pe el, ca nu gasiti mai bun dincolo. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu