Segue Longue arata ca un mare vin, din afara, inca dinainte sa-l gusti, avand un capison metalic de o grosime cum n-am mai vazut, dop lung, de calitate si, cel mai stralucitor, categoria Cru Burgeois. Acolo, in Francia, nu-i intreaba cat costa si unde vor vinde vinul cand le acorda treapta de calitate. Daca o fi mai lucios epoletul burgeois sub podul Grant la de cinci ori pretul, e cu totul alta discutie.
Din cauza circului creat in jurul importurilor Lidl, trebuie sa v-o spun p-a dreapta: ne-am cam batut joc de cateva vinuri foarte bune, cu un potential cert. Le-am baut la gratar din pahare de plastic, am pus apa in ele, doar din cauza ca au fost prea ieftine, in loc sa le acordam sansa la maturizare, sa incercam sa le parcam 3-4 ani. Recit oricand un set de 6 disponibile in ultimele sase luni in Lidl care bat etichete romanesti (da, din pacate au ramas doar etichete) care candva insemnau ceva (doar in mintea mea de incepator?), in ultimii ani doar preturile lor crescand peste masura. Pariez pe straini la scorul general intr-un blind intre Carles si oricare Anima, intre Alcoy si Charlotte 2010-2011, intre Closerie des Bories si orice Cab Oprisor cu eticheta rosie din ultimii 3-4 ani, intre Fonreaud si orice rosu Stirbey-baron-Bauer-Rezerva-bullshit-Dragasani si lista poate continua pana dimineata. Stimate vinuri romanesti, eu va iubesc de fapt. Doar nu incercati in acelasi timp sa fiti si proaste si scumpe. Focusati-va energiile doar intr-o directie!
E posedat de 13,5% alcool, 18 luni in butoi, struguri BIO, silver la Bruxelles in 2012 (cand nu fusese ințărcat), facut in 2010, an de vis in Bordeaux. Note de degustare: fructe negre in prim plan, mure, coacaze, dar mai ales afine, pe un fond vegetal si uneori cernelos, care doar intregeste paleta, adaugand valoare; gustativ e foarte echilibrat, e foarte vin. Lemnul nu se simte niciun moment pe parcursul trecerii sale pe langa receptorii nostri de orice fel, partea negativa fiind doar momentul de consum, mult prea devreme pentru taninuri sau sosirea notelor nobile. Aciditate bine plasata in structura de rezistenta, flavorul urca binisor pe palat, are o forta interioara care te-ai astepta sa vina de la alcool (mai ales ca incercasem un alb romanesc de 14,5% in deschidere), insa nu-i deloc asa. 86 de puncte acum. La 20 de lei.
P.S. De prost gust totusi la Lidl intoarcerea recenta, cu mare fast, a unor vinuri - Carles si Alcoy am remarcat eu - la preturi peste cele la care au zacut luni de zile la raft.
[scris in jur de 15 aprilie 2014]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu