
Ei bine, m-am inselat: culoarea a ramas aproape intacta, cu doar cateva licariri aurii, nasul nu este oxidativ, doar matur, ca al unui roz din 2012, complex, greu de feliat in arome primare. Fructul e prezent pe fundal, fin, timid. E corpolent fara a fi extractiv-greoi, onctuos, aciditatea exista, fara a mai prezenta varfuri intepatoare. Amplitudinea aromatica e fina si mai ales foarte lunga, cu acele nobile tonuri de cache de sticla. Asocierea cu pizza cu anghinare (adusa de acasa la carciuma, anghinarea) e merveilleuse. E un vin-eveniment greu de comparat cu orice altceva. Nu stiu cand sau daca as mai avea ocazia sa ma intalnesc cu asemenea "living-dead". Singura speculatie pe care pot sa o fac este ca in acel an nu am avut Flamboyant, asa ca ce a fost mai bun din vie a mers in Domaine Ceptura, cu rezultate peste medie pe rosu si exceptionale pe roz. 14,7% alcool, 85 de puncte, cu un bonus de inca 10 pentru performanta de a rezista tanar atatia ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu