Imaculatii Serafimi

    Am avut o perioda "de vinuri" aglomerata - multumesc celor care au incredere in evaluarile mele - cu multe degustari, lansari, petreceri. Am reusit totusi sa scot la capat cateva seturi, asa ca astazi va prezint cele trei albe de la Licorna WineHouse, noua crama din Dealu Mare despre care incepusem sa spun acum cateva saptamani.

    Pentru o reprezentare fidela a continutului as fi desenat in spatele calutului (uni)cornut o trasura nuptiala, cu o mireasa trasa prin inel, intr-o rochie vaporoasa de danteluri albe scumpe. Tare bine s-ar asemana cu vinul care juri ca n-are peste 11 alcool pana vezi 2 grade in plus pe eticheta. Are miros delicat de fructe din mai toate categoriile (mere, struguri, citrice), de intensitate medie-joasa, printre care incoltesc cate fire de iarba proaspata de pe islazurile de langa Mizil, totul fiind inconjurat de flori albe de cires. Prima senzatie gustativa este de finete, urmata imediat de rotunjime si plinatate, pentru ca dantela se strecoara numaidecat in toate ungherele, la fel de repede aparand impresia ca ti-a scapat printre degete, s-a dus ca o naluca. Noroc cu sticlele astea mari, de 750 ml, pentru ca doar repetand experienta din primul pahar de 2-3 ori am putut sa remarc cromatica palida, aproape translucida, aciditatea la semn si mai ales lungimea ireala a postgustului. Azi a facut trei saptamani de la imbuteliere, asa ca acordand o jumatate de punct din oficiu merg pe 85 de puncte. Toate vinurile costa in jur de 30 de lei.  

    Solul prea fertil, alaturi de conditiile climatice generoase in grade Celsius nu scot din Rieslingul de Rin notele de hidrocarburi, dar nici n-a incercat nimeni in epoca moderna sa-l pandeasca intr-un an in care acumularile de zahar ajung natural foarte sus. Am gustat ceva deosebit la Jidvei, recolta 2009, dar din cate imi amintesc era planificat la export. In contradictie cu nivelul de preturi de pe piata, poate ca nu ne meritam vinurile bune, daca Halewood alege sa duca afara ce se face la Apold, de la Recas a plecat spre UK SB-ul care era in V pana in 2010, samd. Cel putin asa sunt barfele. La Licorna am gasit cea mai apropiata versiune de vinurile germane, care incepe cu praf, miere, polen, flori de salcam si mandarine, taiate ascutit de aciditatea superioara care scurtcircuiteaza papilele intr-o clipita. Cuprinsul se leagana intr-un echilibru ireal de frumos pentru tineretea vinului, citricele aliniindu-se la acelasi nivel cu mierea, restul de zahar, savoarea in general, alcoolul 13,3%. In final, ca sa ma contrazica, imi lipeste de palat senzatia de praf si alifie de pe vremuri, aproape ca un vin de Mosel. Foarte reusit, cu sanse la 86pct in doar cateva luni. 

    La Licorna plantatia este cu Gros Sauvignon, asa ca nu vom gasi aromele tropicale, chiar si citricele sunt la un nivel redus, au trecut pisicile prin vie, ardei gras, exista si note de verdeata, care au un peek in atac. E bazat pe o structura medie, aciditate buna, echilibru decent, final de lungime medie, acrisor-amarui. 83 de puncte.

    Din cate stiu au aparut deja primele doua vinuri rosii, 2013, un Merlot si o Feteasca Neagra, marca Gabriel Lacureanu, pe care le-am incercat in varianta beta si sunt peste medie. Ochii pe Feteasca!