Chateau de Berne in Romania

    Dupa Domeniul Vladoi asta toamna, la GoodWine de primavara am remarcat alt rising-star pe piata de vinuri, de data asta din categoria importatorilor. Este din Timisoara si aduce din Franta vinurile unui singur producator, pe care le-am degustat la targ, mi-au placut si mi-am dorit sa le devorez acasa, in liniste si pace.

    Chateau de Berne este albul stindard al producatorului, un asamblaj de Semillon si Vermentino (zis si Rolle) in proportii egale. Fermenteaza in baric, dupa care mai petrece inca 9 luni in stejar Allier. Nu sunt un fan al albelor "mature", in sensul ca nu-mi plac notele oxidative si expresii ca "over the hill, over the top" - sub care se ascunde de cele mai multe ori caracterul muribund al licorii. Dedic acest alb 2010 tuturor fanilor albelor mature, ca vin scoala, ca model. 

    Sticla patrata contine 13% unitati alcoolice, culoare galbui. Din pahar rasar nuante complexe dintre care mai intense sunt cele de vanilie, fagure de miere, stejar prajit, sub care au ajuns la apogeu cele de curmale si citrice, care dau prospetimea. Nu fara efort si cu putina imaginatie se pot descoperi miezi de nuca si samburi de migdale la cuptor, insa ceaiurile lipsesc cu desavarsire. Pe partea gustativa structura bogata iese in evidenta, pe un echilibru aproape perfect. Chiar daca par doua capitole separate - primul strat de arome cu structura ferma, apoi fructele proaspete cu aciditatea - ele se intrepatrund ideal. Asa cred ca trebuie sa arate un alb baricat dintr-un an bun la 4 ani dupa recolta. Finalul, chiar daca usor aspru, coincide cu momentul de maxim al amplitudinii aromatice, ceea ce contribuie la o lungime a post-gustului remarcabila. Beti-l la o temperatura joasa, in jur de 8 grade la plecarea spre pahar. Nu e asa ieftin, dar si 87 de puncte! Design-ul excentric al sticlelor nu se opreste la forma patrata, ci escaladeaza spre culori mate sau forme de sticla de parfum, ceea ce le recomanda pentru un cadou reusit. 

    

    Roseul Grand Recolte 2012 nu e deloc scump in Romania, sub pretul de la producator, chiar mi-a adus aminte de cantitatea de bullshit care ni se livreaza cand se despica in patru costul vinului, loco. Aici avem capison metalic, sticla scumpa, costuri de transport, de import, adaosul magazinului romanesc, profitul viticultorului, fara sa mai vorbim de vin in sine, care e obtinut prin munca unor oameni care "costa" de cel putin 4 ori mai mult decat echipele de brazilieni de la noi. Si ajungem la fantastica cifra de.. 26 de lei fara TVA. 

    Avem in fata un asamblaj de Cinsault si Grenache, un clasic provensal de un roz foaie de ceapa si miros din care, spre deosebire de romanesti, lipsesc cu desavarsire tentele de capsune sau zmeura. Nasul e in primul rand mineral, relativ auster, cu foarte fine iluzii de cireasa galbena si pulpa de piersica. Gustativ are, intr-adevar, amplitudine aromatica, asa cum ni se spune pe eticheta in frantuzeste, insa e total opusul unei "fruit bomb" cum ni se spune in engleza. Probabil ca e o expresie care vinde pe teritorii in care populatia foloseste aceasta limba. Desi un 2012, nu sunt semne de oxidare, asa cum promit cei de la Berne pe site, densitate notabila, aciditate buna, fara a mai avea maxima prospetime din prima zi dupa lansare. Foarte frumoasa recomandarea de asociere culinara: cu pepene galben invelit in prosciuto, sau un mix de calamar si sepie la tigaie. M-am si vazut langa portul din Marseille pe o terasa. Ziua, ca noaptea e periculos. 84 de puncte.