Cabernet Sauvignon 2007

    Am avut placerea sa iau parte vineri la inca una dintre degustarile care ar putea fi intitulate "adio anului 20xx", pentru ca in zilele si tara noastra e imposibil sa gasesti 6-7 viticultori care mai au in vanzare vinuri (rosii) de 5-6 ani. A fost dificil sa facem rost de opt vinuri de la producatorii importanti - multumesc prietenilor care au oferit din camara proprie - pentru ca in anul de gratie 2013 decat SERVE si Vinarte au in oferta, iar la Segarcea, la crama, am gasit o ultima sticla.

    Concursul a fost blind, deci intr-o ordine aleatoare:

    Privind tabelul in ansamblu se remarca (cu exceptia probei 1 - defect, mirosea doar a mushcata), media foarte buna a tuturor vinurilor, dar si uniformitatea notelor acordate de scriitori.

    Dupa ridicarea cortinei:

    Soare s-a prezentat ca un vin viu, in care lemnul, aproape de nesesizat in celelalte, da semne ca este acolo doar prin niste usoare adieri de cafea. Este fructat, cu taninuri fine, il gasiti depictat pe larg intr-un post anterior.

    De la Stirbey am facut rost cu greu de o sticla Magnum, uitata de un pasionat in beci, vinul fiind ca mai toate CS-urile precedente si ulterioare destul de light, astringent - potential bun de invechire.

    Despre Cabernetul de la Segarcea trebuie spus ca este acel vin multi-premiat din 2007, dar aceasta sticla provine din al doilea tanc, medaliile fiind primite de cel din primul. Asta mi-a placut: n-au pus stickere cu medalii decat pe sticlele umplute din butoiul premiat. A fost printre foarte putinii concurenti care a etalat mirosul "blue", de coacaze negre, castigand detasat la tipicitate, completata de complexitate si finete, insa gustul parca nu e chiar la acelasi nivel - e o sticla despre care stiu ca a stat cam mult in picioare.

    Eticheta Rosie de la Oprisor abia vazuse lumina soarelui in 2007 si probabil ca atunci isi si facea banii. La plusuri bifam: exceptional fruct pe palat, lemn bine integrat; la minusuri: corp cam subtirel, post-gust care ne paraseste inainte de vreme.

    Cuvee Alexandru contine si ceva Feteasca Neagra, in limitele permise de regulamente, care ii confera finete si niste arome "rosii", foarte savuroase, aciditate si structura foarte bune. De ce nu 100 de puncte? Mi-ar fi placut sa fie mai artagos, daca vorbim strict de CS, si cu un post-gust mai lung.

    Cantus Primus (thanks to BogdanC) s-a comportat neasteptat de bine si spun asta prin prisma faptului ca n-am vazut vinuri de peste 84 de puncte la Halewood in ultimii ani. Peste medie la capitolele tipicitate, savoare si finete, dar sub la integrarea alcoolului, aparitia in final a unor note mentolate, prafoase-iuti.

    Erotikonul il punctasem ultima oara cu o treapta mai sus, insa ramane surprinzatoare plasarea in spatele etichetei rosii. Poetii au fost deranjati de evidentele senzatii dulcege si notele oxidative, chiar daca au venit impreuna cu o dulceata de visine ca cea de pe vremuri.

    Cu ce am ramas dupa aceasta unica intalnire (nefacuta de nimeni niciodata acum si peste veacuri): cu legitimarea unui an foarte bun pentru vinurile rosii romanesti, cu respectul fata de preturile practicate de unele crame, cu acelasi respect catre producatorii care se abtin de la lansari de vinuri rosii premium in faze puerile si cu satisfactia companiei de 100 de puncte de care m-am bucurat, cu care am dezbatut intens fiecare vin in parte.

    Pentru data viitoare s-a stabilit o tema incitanta: adu un vin care te-a impresionat, fara restrictii de culoare sau provenienta, dar incepem cu un Davino Domaine Ceptura Blanc Magnum 2005!! WTF?!?!