

Vechiul Merlot s-a scuturat de cei 12 ani jumatate in decanter, jumatate in butelia Magnum, singura pe care nu ma induplec sa o arunc pe apa pe care s-au savarsit celelate 1000 de surate. Bordurile au o tenta caramizie, dar nu atat de intensa, nu duc spre portocaliu si mai ales nu sunt apoase, translucide. Culoarea este un rubiniu ruginit, intunecat ca o pacla de toamna pe litoral. Nasul e fantastic, cu elegante note de maturitate pe langa care cerneala, fructul, afumaturile, ciupercile, pamantul reavan, pielea tabacita sunt foarte vii. Pare ca se afla la varsta ideala, ma bucur ca ne-am cunoscut acum mai bine. Amplitudinea gustului m-a dus cu gandul la uriasele catedrale frantuzesti, abia tarziu dupa inghitire incepe sa scada. Lungimea, persistenta post-gustului - intrigante. Taninurile sunt bine, aciditatea la fel, influenta lemnului este foarte putin simtita prin usoare insertii de vanilie la inceput, cafea si note dulcege la sfarsit.
Avand gura plina, savurandu-mi incantarea, am incercat sa-mi imaginez vinul perfect, dar n-am reusit sa gasesc caracteristici care lipsesc. Am cerut ajutorul unei fise de degustare folosita (si) la concursuri de vinul.ro si mi-au iesit peste 95 de puncte. Mi-e frica de Matei si merg pe 91pct. Dar cu el si cu Soare sper sa ma intalnesc saptamana viitoare, tot in versiuni vechi si burtoase.
14% alcool, baricat 12 luni, temperatura de servire: 18 grade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu