IG Dealurile Munteniei spune multe despre originile acestui vin si cred ca rezolva contradictiile din trecut ale catorva bloggeri, care probabil n-au fost foarte curiosi sa abordeze sticla si din spate. Intre timp s-a cam aflat despre cum si de la cine se cumpara strugurii, cat de "original" este soiul in curtile vanzatorilor, cat are de suferit pe drum sarmanul ciorchine pana la a-si gasi onorabilul sfarsit (presupun ca a fost vinificat in Mehedinti), sau care e cantitatea optima de make-up necesara obtinerii unui vin aparent ok. Sa nu mai zic de clone, ca am ajuns sa le cumparam din Austria, Italia sau Franta. La Feteasca Neagra ma refer. La vremea sa, aceasta gama se considera exclusivista, dedicata segmentului HoReCa, nu era usor de gasit. Intre timp au mai aparut multe peste, si se pare ca nivelul de calitate a scazut, pretul pastrandu-se la fel in ultimii 2-3 ani. Oricum, un Caloian cu IG de Dealu Mare e un nou sut in fund pe care cei de la Oprisor si-l administreaza singuri, daca ma refer la marketing. Dar vinul...
Mirosul este destul de tipic, cu visine scaldate bine in cafea, gust bun cu senzatii dulcege specifice, o oglinda mai palida, mai light a Paganus-ului 2007 dar nu departe. In niciun caz n-as asocia tipicitatea cu cea a Merlot-ului sau Pinot-ului, cum descria cineva vinul in urma cu 2 ani, desi sunt aproape sigur ca sursa mustului contine din plin impuritati. Mirosul si post gustul sunt posedate de niste iz-uri nasoale, sobolanesti, care, fara a avea intensitate mare, sunt totusi dizgratioase. Aciditatea, despre care se spunea ca se va potoli in cativa ani, s-a supus profetiilor, avand acum cote optime. Lasand la o parte nuantele uratele care dispar intr-o oarecare masura dupa vreo ora de la deschiderea sticlei, vinul e chiar bun, cu un corp mediu in care taninurile, fara a fi zglobii, inca se joaca printre gingii, iar bordurile, privite printre genele intre-deschise, tradeaza varsta destul de inaintata. Imi amintesc de versiunea 2010 din spatele acestei etichete, pe care o vad la un nivel calitativ mult inferior, dar am auzit de bine despre 2011. Daca maine dispar de tot sobolanii, merg pe 84 de pct. Argint la Mundus Vini 2009.
Despre pret n-are rost sa mai vorbesc, pentru ca acest vin nu mai e disponibil pe piata, dar sunt curios daca vintage-ul 2011 e vreun IG din China si maine ma duc sa ma uit. Concluzia e totusi pozitiva, la 84 pct e un vin care merita tot respectul, indiferent de speculatiile de mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu