Erata

    In cateva din posturile anterioare am avut de-a face cu vinuri pe care ulterior le-am gasit intr-o forma mai buna, asa ca fac rectificarile de rigoare, respectand principiul "conteaza cand a fost mai bun". Nu cred ca are sens sa vorbesc si despre vinuri straine, cele romanesti fiind mai la indemana publicului, nu vreau sa ramana in istorie o parere falsa despre un producator sau o sticla. Cu toate astea nu voi modifica nimic din cele scrise anterior, pentru ca la vremea respectiva exact asa s-au prezentat. Trei exemple:

    1. Sauvignon Blanc "Castel Starmina" 2011, facut de Vinarte, cu un review mediocru aici, in care, desi ii acordam 82 de puncte, eram mai mult cu gandul la degustarea de la GoodWine. Culoare si miros foarte verde, la al doilea adaugandu-se flori si citrice coapte - pomelo - aromate. Gust intens, pepene galben, lamaie, grepfruit galben, etc. O picatura de pi de chat in miros. Un vin simplu, elegant, foarte bun pentru every-day drinking, pretul fiind 13 lei. 83++. De ce nu mai mult? Intensitatea aromelor este la un nivel mare, foarte bine corelata cu pretul si clientul vizat, se simt niste "drojdii fine". Aceeasi buna parere si despre Rieslingul Italian 2011: DOC-CMD Mehedinti, 12,5% alc, culoare galben pal, miros fresh, gust crocant-acrisor de intensitate medie, se vede anul bun care a adus struguri bine copti pentru ca nu sunt sesizabile dezechilibre sau note amarui, iar nivelul alcoolic e ideal pentru mijlocul verii. Usor, liniar, aciditate buna, mi-a placut si-l voi mai alege si cu alte ocazii, chiar daca soiul nu e cel mai bun prieten al meu. 

    2. Muscat Ottonel "Amprenta" Crama Atelier 2011, incercat la lansarea vinurilor diviziei premium de la Murfatlar: echilibrat si placut, dar pus in umbra de desertul extrem de dulce si vanilat asezonat cu prilejul lansarii la Cantine de Nicolai - Ile flottante sur Crème Anglaise (mai pe romaneste, lapte de pasare). In afara de echilibru, se remarca prin post-gustul infinit de lung, usoara aroma de vanilie si fidela asemanare cu gustul strugurelui. DOC-CIB, 11% alc, 50 g de zahar, 5,2 aciditate - buna pentru un Muscat. Parca si mai bun dupa 2 zile de la deschidere, tinut in frigider. 86 de puncte fata de cele doar 81 acordate la momentul respectiv. L-am gustat in paralel cu un austriac despre care mi-am notat asa: fata de Amprenta nu are prospetime, insa vine cu un nas fantastic de miere si soc, cu un fruct verde in spate. In gust se remarca in primul rand corpolenta, intepata de aciditatea foarte buna. Am deslusit crema de zahar ars, miere si o piersica necoapta, acrisoara si amaruie intr-o armonie data de titlul semi-nobiliar: Auslese. N-are placerea postului celui dintai, desi cu lungimea nu mi-e frica, ba e chiar hilar prin notele oxidative care canta fals la sfarsit. Daca vreti, o Sandra Izbasa careia i s-au inmuiat genunchii la ultima diagonala, iar din sansele mari la medalie (peste 88 de pct)  ramane la bronz: 86. Cineva imi povestea despre dansul ca impreuna cu un chec de casa a fost divin! Pret Amprenta la crama: 25 de lei; pret austriac (375 ml, cu reducere): 45 de lei. Ramanem in Romania! Tortul a fost cadou - ce ciudati sa mi-l aduca in forma de sticla de vin, la ce s-or fi gandit?

    3. Cabernet Sauvignon "Byzantium" 2005, Cramele Halewood: aici e cu cantec. In urma review-ului negativ inaintat audientei de catre mine aici, reprezentanti ai producatorului s-au sesizat si au trimis spre redegustare alte doua mostre: mirosul si culoarea prezinta semne de batranete, alcoolul iese in afara la primul grad peste o temperatura relativ mica pentru servire. Fata de Bolovanu pare a fi Pinot Noir la culoare, notele nazale sunt spre zona de carne cruda si cirese, gustul inca sta bine in picioare, astringent, fara a avea o structura notabila, nu sunt dubii nici cu ochii inchisi ca n-ar fi un Cabernet autentic, iar postul este peste medie ca lungime, aducand note de cafea. A doua zi nuantele olfactive mai putin interesante dispar - fructul fiind la putere - si in gust se simte o imbunatatire notabila. Taninurile sunt placute, mai mult jucause decat artagoase. Credeam ca am prins o sticla "asa si asa", dar cu putina rabdare nu e un vin rau deloc. Se pare ca totusi Halewood n-a vrut sa ne pacaleasca cu niste retururi coapte din Marea Britanie. Nu e ceva maret, nu impresioneaza in ciuda notelor de "vechi", n-as mai da atatia bani pe dansul, dar e ok. In jur de 80-82 de puncte.

    Din pacate ce mi s-a intamplat cu CS-ul 2005 mi s-a intamplat si cu Rosso di Valchia 2002, luat din magazinul detinut, dupa cate stiu eu, de Rifco Trading in EuroMall Pitesti. Un vin de nebaut, ma abtin de la comparatii gen Rebu, insa tin sa mentionez altceva: CS-ul despre care ziceam mai sus costa aici 28 de lei, fata de 40 cat e in magazinele Halewood..si nu mai inteleg nimic, pentru ca, de exemplu, vinurile Segarcea aveau in mall-ul pitestean adaosuri "babane", sa nu zic aberante. Mai povestim despre temperaturi de pastrare? N-are sens.

    Mi-a placut atitudinea Cramelor Halewood, care au contestat impresiile mele prin cea mai buna metoda posibila, oferind posibilitatea de a reincerca vinului, dar nu voi fi niciodata sigur de unde si cum... Daca in doua cazuri separate fiecare vin a fost praf, niste prieteni cu care am impartit aceleasi pareri sustin ca n-ar fi corect sa luam in calcul rezumatul de mai sus, pentru ca prea des intalnim in Romania "butoiul de medalii si butoiul de fraieri". Hai sa mergem totusi pe prezumtia de nevinovatie, pentru ca mai am un Rosso di Valachia 2007 in stoc pe care vreau sa-l desfac zilele astea. Daca e praf al treilea din 3 posibile, n-am ce sa mai iau in calcul, insa daca e bun, inseamna ca n-a fost nicio rea intentie la mijloc. Stay tuned!