Chardonnay touché de français

  Wine flight intre doua Chardonnay-uri nascut din curiozitatea de a descoperi cu precizie vinurile "Eco" de la Domeniile Franco-Romane. Am zis de ambele ca-s atinse de influente frantuzesti pentru ca la DFR avem un proprietar/vinificator francez (Denis Thomas), iar la Domeniul Coroanei - Segarcea avem un baric in care a stat 6 luni Chardonnay-ul degustat, din stejar frantuzesc. Ambele vinuri au fost achizionate direct de la cramele respective, din dorinta de a pastra nepatate caracteristicile native. Referitor la pret, nu exista o mare diferenta intre fostele virgine din dreapta, poate un pic mai valoroasa sticla munteana fata de cea olteneasca, dar sub 10%.
    Asadar ce am avut in pahar: un Chardonnay Domeniul Coroanei Segarcea 2009, gama Prestige, premiat cu medalie de argint la Challenge International du Vin 2011 si un rezultat al aceluiasi soi, 2009, realizat la Sahateni, jud. Buzau (undeva intre Pietroasele si Ceptura/Urlati), pe dealul Istrita, repectand regulile de cultura biolunara, certificate de un arbitru oficial, in cazul de fata Ecocert International. Dupa cum stiti deja din gospodariile parintilor sau bunicilor, vinul nu prea mai face 2 bani dupa Paste, asa ca si aici, chiar daca e o cultura de vie "eco", fara chimicale, adaosuri cum ar fi sulfitii (in proportie minima, dupa spusele reprezentantilor cramei) sunt necesare. 
    Fusesem oarecum dezamagit zilele trecute de un Riesling produs in aceeasi maniera eco-bio, insa asteptarile erau mari in cazul Chardonnay-ului, acesta fiind si cel mai scump vin achizitionat de la ei. Din pacate nici el nu m-a facut sa vin mai aproape de acest tip de cultivare/vinificatie. Cu toate ca vinul are un miros caracteristic, cu note florale si citrice, invaluite ca si in cazul Riesling-ului intr-un mic nor de praf, gust clar de miere la care se adauga niste caise necoapte si un amarui placut, corpolenta e erodata de aciditatea ridicata, vanilia si lemnul nu exista, in ciuda umbrei de unt. Indraznesc sa emit teoria ca peste inca 1-2 ani de stat cuminte la sticla la temperatura controlata am putea gasi aici un Chardonnay asa cum l-a facut mamica lui. Sau taticii - D&D = Denis si D-zeu. La degustarea din zilele noastre a primit doar 74 pct.
    Cea de-a doua sticla degustata in mici portii, alternativ cu Crai Nou de la DFR (si nu toata!!), a fost o surpriza placuta. Mult mai placuta decat cea din gama Elite, cotata candva la 78 pct. In cazul de fata nasul percepe din prima stejarul untos, vanilia, o coaja de banana aruncata in aer de dorinta papilelor de a savura gustul acrisor, racoros, complementar, de mere verzi, lemn, miez de nuca. As recomanda servirea celor doua la temperaturi diferite: 10-11 grade in primul caz si 7-9 in cel de-al doilea. Nota: 83-84 pct.
    Una peste alta, doua vinuri bune, greu de gasit in retail, facute in stiluri diferite. Le recomand pe amandoua, notarea fiind ca de fiecare data subiectiva ;)