Muscat Ottonel Tata si Fiul 2014, demisec, DOC- CMD Cotesti, 13,3% alcool. Incep cu ultima senzatie, post-gustul infinit, asa cum ar trebui sa fie intr-un soi intens aromatic, precum Muscatul sau Tamaioasa. Progresele pe care acest producator le-a facut in doar 2-3 ani sunt extraordinare: a inteles comportamentul consumatorului, reusind sa ofere o eticheta peste medie ca aspect, iar vinurile sunt din ce in ce mai frumoase, mai toate sticlele lor poarta medalii. Daca ar fi sa mai ajustez ultimele acorduri as inlocui capisonul de plastic si as ataca mai activ Bucurestiul [l.e. - deja se intampla]. Vinul e bun, dar asta uneori nu e suficient. Prin cursurile de marketing sunt 4P, chiar 5, nu mai putini.
Nas specific, tamaios, complex, usor verde, ce continua cu un gust mai rotund, se simte restul de zahar foarte frumos "uitat" in demisec. Cum Alsacia are Gewurz, asa avem noi Muscat. N-ar trebui sa existe diferente (in primul rand de profitabilitate), daca am sti cum si unde sa pozitionam produsele locale. Daca as fi un cetatean din Strasbourg care a incercat de mic cam toate vinurile frantuzesti, as vrea sa vad lucruri noi, specifice unor locuri nu prea batute de civilizatie, inca ne-globalizate, care sa poarte amprenta neaosa. Si atunci as fi dispus sa dau, poate, 15EUR, in loc de 10 cat dadeam pe un Gewurz in mod regulat. Am impresia ca soiurile aromate sunt la inceputul unui interval de crestere abrupta la nivel international. Am uitat sa mentionez echilibrul si finetea acestui vin. 85/100
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu