New player - Vinca

    Oricat ar fi vinurile de bune sau nu, in versiunea 1.0, important este ca mai bifam inca un producator care se vede ca vrea sa faca ceva de calitate. Ne mai burzuluim la preturile mari, insa piata e singura care va decide. Cand vom avea inca 50-100 de Carastelec in piata vom fi cu totii fericiti: si consumatorii si tot lantul de distributie. Se vede ca la Carastelec s-a muncit la imaginea vinurilor, insa in acelasi timp se vad si stangaciile incepatorului, atat din pdv comercial, cat si vizual, agreabile, naive in faza de inceput, daca nu se persista.

    Imi place cum arata site-ul, simplu, curat, dar ma indoiesc ca magazinul online propriu va fi singura modalitate de vanzare. Sigur, de multe ori el este folosit doar pentru a „tine sus" preturile, practicandu-se discounturi semnificative pe diferite canale de distributie. Si cu asta ajungem la preturi, puse, dupa model strict romanesc, dupa ureche. Ne-a placut noua, sau avem putina vie din acest soi – poc 50 de lei! A cam trecut vremea cand un new entry alb  sarea direct la juma’ de milion. Mai ales cu o floricica in Paint pe eticheta. Dar sa lasam piata sa cearna. Sper sa nu cearna ANPC primul, ca n-am vazut un link (obligatoriu prin lege) catre ei.

    Logo ok – nu da pe dinafara de originalitate, insa realizarea grafica il salveaza.

    Vinca Pinot Noir Rose e un vin simpatic ca aspect exterior, ba chiar ca miros, insa ar trebui sa poarte un semn distinctiv, ca recipientele radioactive, pentru ca la cum stiu eu romanul, cu matele franjuri de la modul de alimentatie, va avea un soc la aciditatea extra-mega-high. Teoretic ar trebui sa existe o oarecare tandrete intre 3 g de zahar si 6,7 aciditate, insa asta de la urma e total scapata din lant! Am servit un amator cu el, bautor de vin de tara si mi-a zis ca ceva atat de acru n-a baut niciodata. Mie imi place ca vinurile sa aiba o aciditate (naturala! Si sper ca nu vorbim de altceva tocmai la Satmar) usor peste medie, dar nici asa domnilor. Sau lasa zaharul la 5-6 ca nu e nicio rusine! Nu pot merge pe mai mult de 75 de puncte din cauza dezechilibrului major. 

    Chardonnay Sophia 2014: aici coponentele stau mult mai bine, desi tehnic ar trebui sa fie mai grav, pentru ca zaharul rezidual e si mai jos, iar aciditatea identica – coincidenta. Totodata, nivelul alcoolic de 13,5% cred eu ca e ideal pentru un alb care se doreste premium. Aromatic imi place ca s-a reusit o echilibrare buna intre naturaletea, tipicitatea soiului si elementele provenite din stejar. Notele de degustare date de producator includ citrice, mere, pere, flori de camp, vanilie, paine prajita. Gustativ e onctuos, echilibrat,savuros, chiar daca la final apare o senzatie amaruie, care poate place sa nu, dar tradeaza varsta viei. 86 de puncte.

    PN 14 – chiar daca esti la inceput, nu scoti la un loc albe cu rosii din acelasi an, mai ales in gama premium. Culoare frumoasa, translucida, nas usor afumat, cu un pic de cafea, fruct ramas cam in spate pentru varsta frageda. Corp light, cu o forta ciudata la prma vedere,pana vezi nivelul alcoolic pe eticheta: 14,5%. Ascuns perfect olfactiv, imposibil gustativ. Arde obrajii pe interior. 84

    PN Alb 2014: rezervat aromatic, sincer si racoritor gustativ. Are un pic de corp, un pic de "lipici" la public, e ok. 82 de puncte.

    Vinca rose petiant e facut din Pinot Noir, dupa metoda Asti, rezultand o usoara efervescenta. Pe dinafara apreciem dopul tip screw-cap, dar alcoolul de 12,5% nu-l vad atat de jos cum e prezentat pe eticheta. Ne-am obisnuit prea tare cu 14.5% in ultimii ani. Nas comun, cu dulciuri din balci, gust simplut, usor amarui. Il vad folosit la cocktailuri gen Hugo sau cu Aperol, unde poate contribui cu aspectul sau frumos si bulele moderate, poate-poate in Vama Veche nu se va mai face cu Dorato. By him self.. 78p


    Draga Vinca, welcome!