M-am lovit intr-o zi de oferta Cora, generoasa, Barolo la 60 de lei, de la pretul "normal", adica dublu. Are 14% alcool, culoarea zice ca ar fi mai evoluat decat spune varsta, dar nasul, inca de la deschidere, contrazice teoria. De altfel, in urma studiilor foarte complexe s-a ajuns la concluzia ca nuantele de rosu, de la violaceu la granat, caramiziu-maron sau rubiniu induc o premisa falsa a consumatorului asupra calitatii vinului. Faptul ca s-a eliminat din concursuri e un pas spre o evaluare cat mai exacta, rezervata profesionistilor, insa, pentru a nu distruge spectacolul (ceea ce l-ar injosi spre rangul de bautura uzuala, ca berea), ritualurile din jurul vinului, culoarea trebuie sa faca parte din descriere, daca pare a avea ceva de spus. 
Nasul e de natura rustica, plina de ozon, tutun iute, frunze umede uscate si fructe de padure ajunse la anotimpul culesului, atunci cand sunt pline de arome ametitoare. Avem clasicele berry de culoare neagra, dar si o subnota indepartata de capsuna-trandafir-lichior de cactus. De fapt alcoolul induce - de fiecare data -sentimentul de lichior si in Suoi nu sta prea bine ascuns, dar, surprinzator, nu face deloc nota discordanta cu intensitatea aromatica, corpul, structura, etc. Astea-s fineturile care fac diferenta intre un vin bine facut si un radler de Dragasani in care componentele sunt dispersate ca in oceanul primordial. Limba se incarca repede de particulele nefiltrate, necesare pentru o invechire lunga, care nu par a exista cand vezi fundul paharului la mare adancime.
E un vin care genereaza caldura, al doilea efect neasteptat dupa impresia relativ curgatoare, primul fiind taninurile care raman atarnate, liane pe un castel secular din nordul Italiei. E un vin in care bagi capul ca intr-o gaura neagra, avid de ce va fi dincolo, insa il scoti repede, de teama sa nu fii atras definitiv on the other side. Sa tot fie un 87-88 de puncte. Buna afacere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu