Davino Rezerva rosu 2010

    Dupa un 2009 in care Feteasca Neagra n-a avut onoarea sa faca parte din asamblaj, Davino lanseaza cel mai pre(ten)tios vin rosu al sau, facut din nou din cele trei: Cabernet, Merlot si Feteasca Neagra. Are 14,8% alcool, a fost maturat 12 luni in baricuri noi romanesti, dupa care s-a odihnit inca doi ani in sticla. Este varful de lance, crème de la crème, cartea de vizita a producatorului, intr-o editie de aproximativ 1000 de sticle. Este acel vin pe care nu-l mai vad nicaieri in Romania, proprietarii de vii neavand orgoliul sa faca un numar mic de sticle de o calitate suprema. Stiu, mare parte n-au habar cat de jos le sunt de fapt zemurile, insa sa n-ai tu o sclipire, un impuls, sa suni un prieten? De-aia a ramas Davino referinta atatia ani si ramane in continuare, respingand atacurile firave ale concurentei cu degetul mic: nimeni nu a putut contesta niciodata calitatatea vinurilor. Iar pe aceasta baza s-a putut cladi cu ajutorul etichetelor, pozitionarii, strategiei de pricing, exclusivitatilor, etc. Rezerva, alb sau rosu, e de fapt licoarea din acel "butoi de medalii", scos la lumina, expus (prin pretul sau) ca intr-un muzeu. Scump, insa daca iti doresti nespus, il poti atinge, ba chiar il poti avea. 

    Cu cateva luni in urma am incercat editia 2007, care este, fara nicio indoiala cel mai bun vin romanesc facut in ultimii ani, a carui ascendenta se continua inca. Am presupus ca cel de fata, 2010, va deborda de tinerete, asa ca l-am lasat in decantor cateva ore bune. Nici atunci nu s-a deschis de tot, e clar ca recomandarea e de pastrare inca cel putin 3-4 ani pana la prima intalnire in cadrul careia fiecare sa declarati trairi.

    Rosu-rubiniu intens, granat, cu aspect uleios si picioare multiple pe pahar, echidistante la 1 cm, nas destul de intens, in care predomina condimentele, dupa care avem fructe rosii de padure, prune, cirese, licorice, frunza de nuc, alune crude, pamant si o pala de canicula sarat-uscata, venita vara dinspre Baragan spre Dealu Mare. Atacul e de fruct crud, cu amprenta de baric nou, notele nobile fiind prezente mai ales sub forma sangvina si de tabacarie, de data aceasta la un nivel moderat, de clasa. Avem taninuri marunte, ce se strecoara pe langa gingii, lasand in urma lor impresia eucaliptica de freshness, avem aciditate exact cat trebuie, structura densa, amplitudine a fructelor negre, o coerenta a intensitatii generale liniara, care coboara natural spre sfarsit, unde mai puncteaza inca o data la complexitate prin notele de cafea. Stimata Rezerva rosie 2010, mi-ar placea sa ne revedem in 2019, cand probabil vei depasi cu mult cele 91 de puncte de azi.