Spre rusinea mea - pe care v-o pasez celor care nu ati fost deja - am ajuns in Moldova de dincolo de Prut prima oara in viata saptamana trecuta, la invitatia celor de la Purcari. De la iesirea din Bucuresti pana la intrarea in Chisinau se fac cinci ore in conditii normale de drum, iesind de pe A3 la km43 (nesemnalizata iesirea!), prin Mizil - Buzau - Husi - Albita, sau direct prin Colentina pe E85. In loc de un banal weekend la munte, garantez ca unul la Zilele Vinului Moldovenesc ofera satisfactii superioare.
Veti sta in vama mai mult decat sunteti obisnuiti sa o faceti la granita cu Ungaria, Bulgaria, Grecia sau alte tari europene, hartile si navigatia o sa va manace zilele, dar merita sa vedeti un oras care inca nu si-a uitat istoria si identitatea romaneasca. Eu nu m-am simtit niciun moment in alta tara, poate si datorita faptului ca Purcari a organizat aceasta intalnire a blogerilor de vin si food din Romania, Moldova si Ucraina cu atentie, asigurand un ambient preietenos si antrenant, diferit de cele intalnite in Romania pana acum.
Protestele din seara sosirii n-au avut ecou, asa ca a doua zi dimineata, la 6 fix, toata lumea s-a imbarcat in microbuze si a purces spre Purcari, oprindu-ne direct in vie, langa butucii de Saperavi, Feteasca Neagra si Rara Neagra - despre care dl. Victor Bostan, proprietarul domeniului (impreuna cu un fond de investitii american), spune ca, in afara asemanarilor vizuale, soiul nu are altceva in comun cu Babeasca Neagra.
Chateau Purcari inseamna aproape 300ha de vie pe teren lutos, aproape de malul Nistrului, cea mai veche vie datand din 2004, cand a inceput amplul proces de replantatare. Cu aproape 140 de ani in urma Negru de Purcari provenit de pe aceste plaiuri primea prima medalie de aur din istorie, la Paris. E de punctat ca aici nu s-au accesat fonduri europene, iar rezultatele sunt cu atat mai importante, pentru ca se ridica la nivelul cramelor de top din Romania.
Dupa semnarea armistitiului de incetare a focului cu armatele din Pitesti, am parcurs mare parte din activitatile prevazute in program, alaturi de focoasele blogarite ucrainience si moldovence, nu ca ale noastre ar fi fost cu ceva mai prejos.
Inainte de a vedea vinurile, am parcurs traseul pe care poama il face de la starea de fruct copt la cea de vin matur, remarcand utilajele moderne, bazinele de inox, laditele de 10 kg in care vin strugurii - care la noi sunt mai mult o poveste, laboratorul unde se diseca chimia vinului, sala de baricuri de cea mai inalta calitate - Mercier, Seguin Moreau si Renou. Am convingerea ca in viitorul apropiat sora din Romania, Crama Ceptura, care se apropie de 200 de hectare, va beneficia de acelasi rasfat.
Ajungand la etapa degustarii vinurilor m-am bucurat sa vad ca in fiecare an s-au facut progrese, pe fiecare gama existand o diferenta pozitiva de minim un punct fata de anii precedenti, pe care i-am vazut cu alta ocazie:
Dupa-amiaza s-a lansat Freedom Blend, un asamblaj din trei soiuri specifice celor trei tari satule de influenta ruseasca: Georgia (Saperavi), Moldova (Rara Neagra) si mai ales Ucraina (Bastardo). Este singura sticla cu care m-am intos acasa, o tin cateva saptamani sa treaca de perioada de dupa imbuteliere si revin cu impresii.
A treia zi am decis ca e cazul sa o iau spre casa, insa nu inainte de a vizita magazinul de dulciuri Bucuria, piata centrala, de a ma bucura de arhitectura centrului, foarte placuta ochiului si mai ales de a participa la Zilele Vinului Moldovenesc. Sarbatoarea e din alta categorie fata de inghesuiala noastra intr-o hala la marginea orasului, pentru ca soarele de toamna si programul artistic derulat pe scena iti imprima o stare de bine, se creaza o atmosfera rustica, primitoare, familiara. Am vazut aici peste 20 de producatori care, de cand cu bariera de la nord fac pasi uriasi spre vest, prin designul etichetelor, medaliile obtinute la concursurile clasice, dar mai ales calitatea vinului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu