1 aprilie 2014

Mastroberardino, albele de sus

    Sunt putine vinuri in ultima vreme care sa fi fost intr-atat de interesante incat sa merite un post separat pe blog, asa ca mergem inainte cu seturi alcatuite pe criterii diferite, care cuprind anumite caracteristici comune. Pentru restul ne vedem o data pe zi pe Berbecutio sau Evaluari vinuri.
    Azi avem un producator italian de vaza, cu o istorie bogata (n. 1878) si vinuri celebre. Personal sunt mare fan Taurasi Riserva 2005 si nu numai, motiv suficient sa incerc si doua albe din gamele superioare:

    1. Greco di Tufo NovaSerra 2012: dupa culoarea de un galbui limpede si stralucitor, nasul infatiseaza niste note stranii, de vanat - mi-a adus aminte de iepure de camp, sub care sta frumos asezat un pat de fructe galbene, clar, bine definit. Dupa identificarea nivelului alcoolic - 13,5 - vine atacul: fructat, promitator, dupa care hop!! Toate se imbina in ceva ce as putea numi definitia Umami - gustul savorii. A durat o fractiune de secunda, dupa care am cautat pana-n fundul sticlei si n-a mai aparut decat foarte palid. Dar asta e ceea ce cautam, mai ales in vin, mai mult decat in mancare - momentul Nirvana. Acest vin l-a atins si asta se intampla extrem de rar. Puncte?! Cu sau fara momentul acela? Fara el 84-85, pentru ca la cald mineralitatea croseteaza un macrame amarui, cu el.. 90+.

    2. Falanghina del Sannio 2012 este in clasa de calitate mijlocie, in ciuda aspectului exterior identic. Nas relativ neutru, usor afumat, fructe galbene, gust in aceleasi tonuri, bine echilibrat. Tot 85 de puncte, onorabile pentru un alb. Ambele sunt aduse de ImexWines, chiar daca n-apar inca pe site. La ~ 50 de lei bat la RCP majoritatea marcilor italiene "inventate" si vandute peste noapte de prietenii zugravilor. Cu toate astea, rosiile sunt la cel putin o lungime de dop mai sus, dar si la vreo 5 cu pretul. Tu decizi. 
    Foto2: mastroberardino.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu