Ultimele vizite in Austria mi-au prilejuit intalniri cu cateva vinuri incantatoare - Sauvignon Blanc si Riesling de Rin - insa n-am avut ocazia sa le analizez pe cat mi-as fi dorit. Cantitatea ori a fost prea mica, ori prea mare, iar circumstantele nu mi-au permis sa-mi iau notite. Poate si un pic incitat de gasirea unui Riesling de 89 de puncte, in cautarea caruia se afla toti bloggerii, m-am hotarat la acest soi. Sunt aproape sigur ca-l gasisem data trecuta, n-aveam dubii ca-l voi descoperi si acum - are doar 88, dar va spun la sfarsit, ca e cu cantec. Am facut un dram de research inainte, ba chiar am cerut sfaturi celor mai experimentati, dar n-am avut timp cat mi-as fi dorit sa caut alesul, am intrat doar intr-un Spar si in shop-urile din aeroport.
1. Chiar si asa, nu m-am intors cu mana goala. Am luat din mers de pe rafturile unui supermarket romanesc si un Jidvei de 10 lei, constatand spre rusinea mea, acasa, ca acesta este un Rielsing Italian si nu unul de Rin. Nu ma afecteaza asa de tare aceasta rusine, pentru ca prin asta imi demonstrez totusi ca am reusit sa evit "clasicii" Romaniei. Nu e atat de prost cum se crede despre el, se chiar poate bea un pahar. Dup-aia e mai greu, daca nu imposibil - devine dizgratios. 73 pct pentru 1 pahar. Miros placut, interesant, citric, floral, greu de gasit componentele la intensitatea de 1,5/5. Aspect gustativ texturat, de pere care se transforma repede in pere fermentate, palatin si post-gust spre amar neplacut. Aciditate peste normal, 11% alcool. Temperatura de servire: 5-15 grade; serios? Parca mai sus scria "racit bine". N-am mai mult de 5 dati in care am aruncat 80% dintr-o sticla.
2. Trec de partea asta cu glume proaste si ma indrept spre competitori cu pedigree. Lenz Moser Prestige, 2010, Niederosterreich, 7 Euro in Travel Free Viena: 77 pct. Lacrimi paralele multe si subtiri pe pahar, note minerale si de piersica, dar parca si pi de chat (??), daca n-o fi kerosen diluat. Poate era mai bine ca acum 20 de ani sa merg mai des la Deveselu, la zboruri demonstrative. Avand in vedere intensitatea aromatica redusa a soiului categorisirea se face mai ales prin prisma concentrarii simtirilor intr-o rezultanta. Gust cu senzatii dulcege in mod placut, intepate ca de stelutze ici si colo - o premiera foarte interesanta. Pe palatin apar insa si cateva note mai putin placute, mai ales la ultimele 2-3 guri din pahar, cand vinul se mai incalzeste. Bronz la IWSC acum cativa ani, lucru care nu cred ca se va intampla si cu acest 2010. Are capison peste screw-cap, e prea simplu, fara complexitate.
3. Sonnhof Riesling vom Berg, Kamptal DAC 2009, Jurtschitsch, 8 Euro. Miros de oala de noapte la deschidere, care dispare ulterior, ramane mineralitatea, sau impresia de cremene, asezonata de citrice. E facut din struguri eco, in gust apar senzatii dulci de scurta durata, transformate imediat in gura punga. E cam prea acru, la sfarsit apare senzatia de kerosen cu carcei. Mai asezat insa decat precedentul, 80 de puncte. De fapt in tarile normale la cap in 99% din cazuri cati bani dai atata face. Nu am retinut initial care cat a costat, insa am vazut cand scriam aceste randuri proportionalitatea perfecta intre pret si calitate. Nu ca ar fi de vina producatorii de pe la noi, cumparatorul e bivol.
4. Riesling Smaragd 2010, Wachau, 10-11 Euro. Asta a fost cel mai bun, cotat la 81-82 de puncte. Mirosul te duce cu gandul la Chardonnay, apar si niste piersici, ba poate si caise daca ne luam dupa eticheta. Din cauza lor insa, nu pare chiar un model, un etalon pentru Rieslinguri. Mineralitatea e putin reprezentata, note vegetale, palatinul e gadilat dragut de arome de fructe zemoase. Postul este lung si spicy.
5. Riesling Wachau X. Adica nu stiu ce an, ce model, ce caroserie. Servit la o carciuma din centru, un vin exceptional, insa in graba n-am mai apucat sa-l rog pe ospatar sa-mi arate si mie sticla. 87-88 pct :(.
6. Cabernet Sauvignon Festigia 2009, Croatia. A fost atat de bun incat dupa un pahar, incet-incet s-au dus 4 sticle / 7 oameni. Nu vreti sa stiti cat a fost nota de plata. Un Cabernet colturos, plin de condimente, iute, exact pe placul meu. Cand am sa ma apuc de vinuri rosii am sa-i dau 90 pct, in ciuda varstei fragede. Premiat pe la cateva concursuri, de incercat daca-l gasiti.
Alte impresii de calatorie, si mai bune si mai rele: hotel de 4**** care la noi probabil ar fi fost de 1,5*, camera extrem de mica, pereti de carton, zgomot, saltea deformata, de-o varsta cu mine, mic dejun de criza, dar 100E/noapte; toate carciumile au in meniu pagina de vinuri (cu bine cunoscuta cantitate 1/8) cel putin la fel de aglomerata ca cea de bere; training de vanzari, magazine inchise la 19:00 si carciumi la 23:00. E prima oara cand vad o Champagne sub 15 Euro si un ChateauNeuf-du-Pape sub 20 - pret aeroport. Si apropos de aeroporturi, selectia de vinuri din Otopeni e fantastica, e prezenta cam toata spuma vinurilor romanesti, iar preturile nu cred sa fie mai mari ca-n centrul Bucurestiului; sau al Galatiului ;).
Next stop: Bruxelles in two weeks. In acest ritm o sa-mi umplu excelul cu vinuri de pe afara. O fi bine? ... O fi rau? Dar de pe la noi nu stiu daca au mai ramas multe care chiar merita gustate. Desi azi tocmai am descoperit unul care mi-a atras atentia. Ia sa vedem...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu