Am reusit sa ajung in acest cochet local intr-un tarziu, vizita fiind planificata de mai multa vreme. Asta pentru ca am rezistat tentatiei sa mai dau (inca o data) curs actiunii Primavara in Roze. Fiind insotit de jumatatea mea mai buna (copyrightu-ul pentru aceasta expresie ii apartine lui George) am cautat o masa, dar din pacate erau toate ocupate/rezervate. Am stat o clipa pe ganduri, dar mi-a trecut prin fata ochilor menu-ul nesfarsit de vinuri pe care le poti servi la pahar aici, asa ca am stat la bar, sau, ma rog, la o tejghea cu spatele la bar, piesa de rezistenta in activitatea de convingere fiind filmele americane in care cand te duci intr-un bar sa bei ceva, apai stai efectiv la bar. Este un loc destul de stramt, un boutique bar, plin de sticle probabil vestite puse prin diferite colturi- n-am recunoscut mare lucru, dar asta e vina mea, carti de spre vinuri, fotografii retro pe aceeasi tema, etc. 2 niveluri, cred ca a fost benefic sa stau langa bar, servirea fiind cu maxima viteza. Cele doua fete mi-au lasat impresia ca stiu raspunsul la cam orice intrebare care li s-ar putea pune, paharele sunt identice cu cele din care ma servesc si eu acasa (hi hi, Ikea, nu?), ti se toarna intai un strop in pahar sa vezi daca vinul e ok. Nu aveam de gand sa zabovesc foarte mult in seara asta prin carciumi - aveam program si de Limitless - the movie, dar 2 stropi tot am gustat: primul a fost Solo Quinta 2009, despre care trebuie sa recunosc, fara falsa modestie avand in vedere scurta mea experienta in vinuri bune si foarte bune, ca nu am reusit sa-l inteleg; singurul gand care-mi trece prin cap e ca aceasta complexitate pe care o exprima este (inca?) peste ceea ce pot intelege. De cateva ori am simtit un amestec de arome spectaculoase, insa parca avea si o over-citricitate/aciditate - sper ca nu din cauza sticlei desfacuta..altadata. Sticlele sunt tinute la temperatura controlata in acele vitrine frigorifice speciale pentru vin, astupate cu dopuri de cauciuc, iar inainte de a fi rebagate in aceste spatii le este scos aerul prin folosirea pompelor de vid speciale pentru vin. Menu-ul contine undeva intre 70 si 100 de sortimente de vinuri, daca vreti sa le numarati le gasiti AICI, iar in proportie de 90% pot fi achizitionate si la pahar. La pretul de sticla intreaga aveti discount 10% daca luati "pentru acasa".
Al doilea strop a fost un paharel de Tamaioasa Roza de Segarcea, acesta fiind doar numele de scena, pentru ca soiul se numeste de fapt Muscat Frontignan si are o poveste interesanta, descrisa AICI, unde se aduce in discutie si probabilitatea ca acest soi ar fi stramosul Busuioacei de pe taram romanesc. Parerea mea, despre el: un vin exceptional, la prima picatura pe care trebuia sa o degust inainte de ma servi fetele de aici, nu mi-am putut retine un "oooo!!". Capsuni din plin si parca si ceva gutui pe acolo si ajungand acasa si citind ca ar face parte din familia Busuioacelor, parca-parca e aproape de cea de Basilescu incercata acum cateva zile. Adica frate si sora, nu mai departe.
In concluzie, numai de bine despre Bruno; din pdv comercial e de apreciat nisa pe care se pozitioneaza, excelent descoperita de proprietari - inainte de a va zice si cateva preturi, unde ati mai gasit sa se serveasca Solo Quinta la pahar?! E 23 de marafeti; si Tamaioasa rosalinda olteanca parca 20. Aaa..si cel mai important: muzica de calitate in surdina nenicule: Edith Piaf, etc, nu bum-bum cum parca ar fi trend-ul prin 90% din celelalte carciumi din zona. Azi chiar imi oferea o papusica un bilet gratis la petrecerea lor in aer liber din fata carciumii. M-a facut sa ma gandesc la Huidu si Gainusa cand pun mana chircita la frunte si zic: ĂĂĂ?!??!?! Mai si plouase torential inainte!
Grafice, statistici, can-can-uri? Barul e de nota 4,7 din 5, minusurile fiind spatiul mic si namolul din fata (ok, p-asta il rezolva Oprescu in cateva saptamani cu mizeria aia de piatra cubica second hand adusa de pe cine stie ce strada antica din periferie). Mai e un aspect, pe care nu stiu daca sa-l categorisesc la + sau -..nu exista bere in oferta. A, si inca ceva, cand fata care ne-a servit cu atentie a primit o bancnota mai mare decat nota, n-a recurs teatral la zambete false si intrebari de genul: "nu cumva aveti 50 sa va dau eu 500?" sau sa faca acea fata trista spunand: "stiti, nu am sa va dau restul" sugerand sa merg eu sa schimb pe la vreun chiosc, dimpotriva: a spus direct:"revin in cateva momente, ma duc sa schimb, ca tocmai am ramas fara marunt". Incet-incet lucrurile intra in normalitate si asta ne bucura. Despre vin: 79 SQ-ul (vad ca nici vinul.ro nu-l considera chiar un ninja acordandu-i 84 pct) si 84 Frontignan-ul (unde expertii acorda 80pct).
Felicitari celor care au avut initiativa si curajul de a deschide o locatie de acest fel! Promit sa fiu un client pe cat posibil fidel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu